8 definiții pentru jeluitoare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JELUITOR, -OARE, jeluitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se jeluiește (1); tânguitor. ♦ (Substantivat, f.; rar) Bocitoare. 2. S. m. și f. (Înv.) Persoană care prezintă o jalbă; reclamant, petiționar. [Pr.: -lu-i-] – Jelui + suf. -tor.

JELUITOR, -OARE, jeluitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se jeluiește (1); tânguitor. ♦ (Substantivat, f.; rar) Bocitoare. 2. S. m. și f. (Înv.) Persoană care prezintă o jalbă; reclamant, petiționar. [Pr.: -lu-i-] – Jelui + suf. -tor.

jăluitor, ~oare smf, a vz jeluitor

jeluitor, ~oare [At: HODOȘ, P. P. 222 / V: jăl~ / Pl: ~i, ~oare / E: jelui + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care se jelește (3) Si: jalnic (15-16). 3-4 smf, a (Persoană) care prezintă o reclamație. 5 sf Bocitoare. 6 av Cu tristețe.

JELUITOR2, -OARE, jeluitori, -oare, s. m. și f. 1. (Rar, numai la f.) Bocitoare. Femeile curioase să vadă chipurile jeluitoarelor pe sub zăbranicul rar al doliului. ARDELEANU, D. 276. 2. (Învechit) Persoană care prezintă o jalbă; reclamant, petiționar. Jeluitorii au îmblat fugari. ȘEZ. IV 18. – Pronunțat: -lu-i-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

jeluitor (desp. -lu-i-) adj. m., s. m., pl. jeluitori; adj. f., s. f. sg. și pl. jeluitoare

jeluitor (-lu-i-) adj. m., s. m., pl. jeluitori; adj. f., s. f. sg. și pl. jeluitoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: jeluitoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jeluitoare
  • jeluitoarea
plural
  • jeluitoare
  • jeluitoarele
genitiv-dativ singular
  • jeluitoare
  • jeluitoarei
plural
  • jeluitoare
  • jeluitoarelor
vocativ singular
  • jeluitoare
  • jeluitoareo
plural
  • jeluitoarelor
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jăluitoare
  • jăluitoarea
plural
  • jăluitoare
  • jăluitoarele
genitiv-dativ singular
  • jăluitoare
  • jăluitoarei
plural
  • jăluitoare
  • jăluitoarelor
vocativ singular
  • jăluitoare
  • jăluitoareo
plural
  • jăluitoarelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

jeluitor, jeluitorisubstantiv masculin
jeluitoare, jeluitoaresubstantiv feminin

etimologie:
  • Jelui + sufix -tor. MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.