opțiuni
  • info

16 definiții pentru jefuitor (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JEFUITOR, -OARE, jefuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care săvârșește un jaf (1); persoană care jefuiește. [Pr.: -fu-i-] – Jefui + suf. -tor.

JEFUITOR, -OARE, jefuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care săvârșește un jaf (1); persoană care jefuiește. [Pr.: -fu-i-] – Jefui + suf. -tor.

jefuitor, ~oare smf, a [At: MARDARIE, L. 4068 / V: jacu~, jăcu~, jăfu~ / Pl: ~i, ~oare / E: jefui + -toare] 1-14 (Persoană) care jefuiește (1-7).

JEFUITOR, -OARE, jefuitori, -oare, adj. Care jefuiește, care pradă, care își însușește averi prin exploatare. – Pronunțat: -fu-i-. – Variante: (învechit) jecuitor, -oare, jăcuitor, -oare (DONICI, F. 73), jacuitor, -oare adj.

JEFUITOR ~oare (~ori, ~oare) și substantival (despre persoane) Care jefuiește; comițător de jafuri. /a jefui + suf. ~tor

jacuitor, ~oare a vz jefuitor

jăcuitor, ~oare smf, a[1] vz jefuitor corectat(ă)

  1. În original este doar sf, evident o greșeală — LauraGellner

jăfuitor, ~oare smf, a vz jefuitor

JACUITOR, -OARE adj. v. jefuitor.

JĂCUITOR, -OARE adj. v. jefuitor.

JECUITOR, -OARE adj. v. jefuitor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

jefuitor (desp. -fu-i-) adj. m., s. m., pl. jefuitori; adj. f., s. f. sg. și pl. jefuitoare

jefuitor (-fu-i) adj. m., s. m., pl. jefuitori; adj. f., s. f. sg. și pl. jefuitoare

jefuitor adj. m., s. m., pl. jefuitori; f. sg. și pl. jefuitoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

JEFUITOR s., adj. 1. s. prădător, (livr.) spoliator, (reg.) jăpcan, jăpcaș, (Mold.) jăcaș, (înv.) pleșcaș, pleșcuitor, prădaș. (Un ~ nemilos.) 2. adj. v. prădalnic.

jefuitor, -oare s.m., s.f., adj. 1 s.m., s.f. prădător, spoliator, <rar> pleșcan, <reg.> jacaș, jăpcan, jăpcaș, <înv.> pleșcaș, pleșcuitor, pradnic, prădaș, <fig.; înv.> dezbrăcător. Jefuitorii sunt pedepsiți prin lege. 2 adj. prădalnic. În vechime, barbarii năvăleau în bande jefuitoare.

JEFUITOR s., adj. 1. s. prădător, (livr.) spoliator, (reg.) jăpcan, jăpcaș, (Mold.) jăcaș, (înv.) pleșcaș, pleșcuitor, prădaș. (Un ~ nemilos.) 2. adj. prădalnic. (Armată ~.)

Intrare: jefuitor (adj.)
jefuitor adjectiv
  • silabație: je-fu-i-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jefuitor
  • jefuitorul
  • jefuitoru‑
  • jefuitoare
  • jefuitoarea
plural
  • jefuitori
  • jefuitorii
  • jefuitoare
  • jefuitoarele
genitiv-dativ singular
  • jefuitor
  • jefuitorului
  • jefuitoare
  • jefuitoarei
plural
  • jefuitori
  • jefuitorilor
  • jefuitoare
  • jefuitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
jecuitor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jecuitor
  • jecuitorul
  • jecuitoru‑
  • jecuitoare
  • jecuitoarea
plural
  • jecuitori
  • jecuitorii
  • jecuitoare
  • jecuitoarele
genitiv-dativ singular
  • jecuitor
  • jecuitorului
  • jecuitoare
  • jecuitoarei
plural
  • jecuitori
  • jecuitorilor
  • jecuitoare
  • jecuitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
jăcuitor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jăcuitor
  • jăcuitorul
  • jăcuitoru‑
  • jăcuitoare
  • jăcuitoarea
plural
  • jăcuitori
  • jăcuitorii
  • jăcuitoare
  • jăcuitoarele
genitiv-dativ singular
  • jăcuitor
  • jăcuitorului
  • jăcuitoare
  • jăcuitoarei
plural
  • jăcuitori
  • jăcuitorilor
  • jăcuitoare
  • jăcuitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
jacuitor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jacuitor
  • jacuitorul
  • jacuitoru‑
  • jacuitoare
  • jacuitoarea
plural
  • jacuitori
  • jacuitorii
  • jacuitoare
  • jacuitoarele
genitiv-dativ singular
  • jacuitor
  • jacuitorului
  • jacuitoare
  • jacuitoarei
plural
  • jacuitori
  • jacuitorilor
  • jacuitoare
  • jacuitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
jăfuitor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jăfuitor
  • jăfuitorul
  • jăfuitoare
  • jăfuitoarea
plural
  • jăfuitori
  • jăfuitorii
  • jăfuitoare
  • jăfuitoarele
genitiv-dativ singular
  • jăfuitor
  • jăfuitorului
  • jăfuitoare
  • jăfuitoarei
plural
  • jăfuitori
  • jăfuitorilor
  • jăfuitoare
  • jăfuitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

jefuitor, jefuitorisubstantiv masculin
jefuitoare, jefuitoaresubstantiv feminin
jefuitor, jefuitoareadjectiv

etimologie:
  • Jefui + sufix -tor. DEX '09 MDA2 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.