10 definiții pentru jabă (s.f.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
jabă [At: H II, 122 / Pl: ~be / E: bg жаба „broască”] (Reg) 1 sf Boală la vite nedefinită mai îndeaproape Si: (reg) jabră1 (1). 2 sf Boală la oi care produce învinețirea cărnii Si: (reg) jabră1 (2). 3 sf Boală la câini, asemănătoare cu vărsatul, care apare în primul an de viață Si: (reg) jabră1 (3). 4 sf (Prt; fig) Om de nimic Si: (reg) jabră1 (4). 5 i Cuvânt cu care sunt goniți câinii.
JABĂ sf. 🐑 1 Boală a oilor caracterizată prinînvinețirea cărnii ¶ 2 Boală a cîinilor, un fel de vărsat de care pătimesc mai ales în primul an a lvîrstei lor [bg. žaba „broască; gușter; jigăraie”].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
JABĂ f. Boală a oilor care provoacă somnolența și învinețește carnea. /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
jabă f. boală de oi ce le trage la somn și le învinețește carnea. [Origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
jábă f., pl. e și jăbĭ (rus. rut. žába, broască, tuse cînească; ung. zsába, durere de nervĭ). Est. Jigăraĭe, jigodie, o boală a cînilor caracterizată pin căldură, tuse și tristeță (în vest javră, care vine d. * jabră). Javră (în toată țara), șarlă, cotarlă, cîne urît orĭ bătrîn. Fig. Iron. Om fără valoare și pretențios (Cp. cu boală, cĭumă ș.a.).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
jávră V. jabă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
jabă s. f.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
javră (desp. ja-vră) s. f., g.-d. art. javrei; pl. javre
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
jabă interj., s. f. (reg.) 1 interj. (exprimă un ordin) v. Marș! 2 s. f. fig. (peior.) v. Căzătură. Derbedeu. Javră. Jigodie. Lepădătură. Lepră. Lichea. Neisprăvit. Netrebnic. Om de nimic. Otreapă. Potaie. Pușlama. Secătură. Zdreanță.
- sursa: DGS (2013)
- adăugată de Sorin Herciu
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
jabă (jabe), s. f. – Boală a oilor și cîinilor, un fel de aftă. Bg. žaba „borască; boală, aftă” (DAR). Der. au fost tratați din punct de vedere expresiv. – Der. jebos, adj. (bolnav, moleșit). Aceleiași surse sl. îi aparțin jabie, s. f. (mușchi, Polytrichum perigoniale), din sl. žablija „de broască”, datorită asemănării sale cu ouăle de broască; jalbă, s. f. (plantă, Pyrola secunda; boală, aftă), pe care DAR îl pune în legătură greșit cu jale „salvie”; jabrină (var. jebrină, mr. jaghină), s. f. (algă), din bg. žabina „ouă de broască”, cf. rut. žaburina „algă”; jabrac, s. m. (leneș, haimana); janghină, s. f. (mîrțoagă), cu pronunțarea regională bi › ghi (semantismul, plecînd de la ideea de „boală, aftă” › „animal bolnav” › „animal inutil”); janghinos, adj. (om bolnav, sfrijit; îngîmfat); japșe (var. japcă, japină), s. f. (iaz, baltă), cf. bg. žabište „loc cu multe broaște; baltă”; jap, s. m. (bătrîn ramolit); japiu, s. m. (zgîrcit, venetic, om de curînd îmbogățit); japiu, s. n. (perniță de cele două părți ale șeii de călărit); japchin (var. japchină), s. n. (tumoare, furuncul, rană); jepchinos, adj. (jegos, rîios); japiță, s. f. (parte a plugului; zăpăcit, aiurit), din bg. žapica „broască” și „japiță de plug” (Weigand, JB, XIX, 137); jughină, s. f. (jegos); javră (var. jabră, javlă), s. f. (cățel, potaie; om zăpăcit), pare var. de la jabă, cu infixul r, ca în jabrină (în fonetism este posibil să fi influențat tc. yavru „cățel, pui”); jevri, vb. (a lătra; a trăncăni). Pentru javră, a cărei legătură cu jabă a fost indicată numai de Scriban, s-au propus alte soluții: din sl. žebrati „a cerși” (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 156); de la jevri și acesta din sl. živorati „a trăi”, cu semantismul lui jivină (Philippide, Principii, 297); creație spontană, care imită sunetele scoase de cîine, cf. poitev. jabrailler „a urla” (Șeineanu, Chien, 224); din rut. žavra „cîine jigărit” (Tiktin; DAR; Candrea). Totuși, Candrea, Elemente, 405, credea că rut. provenea din rom. Aceleiași familii îi parține: jarpăn (var. jerpan), s. m. (mîrțoagă), reducere de la jerpănos, adj. (jegos), cf. jepchinos; japcă (var. jepciu), s. f. (costum); jarcă, s. f. (piele uzată sau de calitate proastă; babă ramolită; animal bătrîn și inutil), probabil în loc de *jarpcă (DAR), cf. sb. žavka „piele”; jarcalete, s. m. (haimana, vagabond); jarcalău, s. n. (zdreanță); jerchinos, adj. (zdrențăros); jerpeli, vb. (a roade, a uza, a deteriora), cu suf. expresiv -li, pe baza lui jerpan (după Cihac, II, 156 și Bogrea, Dacor., IV, 825, din pol. szarpanina „acțiunea de a sfîșia”, care pare mai puțin probabilă). Toate aceste cuvinte indică un tratament expresiv, care i-a făcut pe autorii DAR să admită prezența unei rădăcini expresive jarp-, cf. jart.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
jabă, jabesubstantiv feminin
- 1. Boală la vite nedefinită mai îndeaproape.sinonime: jabră
- 2. Boală la oi care produce învinețirea cărnii. MDA2sinonime: jabră
- 3. Boală la câini, asemănătoare cu vărsatul, care apare în primul an de viață. MDA2sinonime: jabră
- 4. Om de nimic. MDA2sinonime: jabră
etimologie:
- жаба „broască”. MDA2