jabă [At: H II, 122 / Pl: ~be / E: bg жаба „broască”] (Reg) 1 sf Boală la vite nedefinită mai îndeaproape Si: (reg) jabră¹ (1). 2 sf Boală la oi care produce învinețirea cărnii Si: (reg) jabră¹ (2). 3 sf Boală la câini, asemănătoare cu vărsatul, care apare în primul an de viață Si: (reg) jabră¹ (3). 4 sf (Prt; fig) Om de nimic Si: (reg) jabră¹ (4). 5 i Cuvânt cu care sunt goniți câinii.