J, j, s. m. 1. A treisprezecea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană fricativă prepalatală sonoră). [Pr.: je, jî. – Pl. și: (1, n.) j-uri]

j smi 1 A treisprezecea literă a alfabetului limbii române. 2 Sunet corespunzător literei j (1), consoană fricativă, palatală, sonoră.

J sm. A zecea literă a alfabetului, a șaptea din seria consonantelor; purta în alfabetul cirilic numele de „jivete” (Жж)

J s. m. invar. A treisprezecea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană fricativă prepalatală sonoră (4)). [Pr.: je]

J s. m. invar. A douăsprezecea literă a alfabetului și sunetul corespunzător; este o consoană fricativă palatală, sonoră. – Pronunțat: je.

J m. a zecea literă a alfabetului.

J m. A zecea literă a alfabetuluĭ latin. La Romanĭ el se pronunța ĭ și forma diftong cu a, e, i, o, u (și pînă în evu mediŭ nu diferea în formă de I), la Italienĭ, Germanĭ și Slavĭ se pronunță ca ĭ la Spaniolĭ ca h, ĭar la Portughejĭ, Francejĭ și Românĭ ca j (= ž al Slavilor orĭ al Ungurilor).

j¹ (literă^[1]) [cit. je/jî] s. m. / s. n., pl. m. j / n. j-uri

!j² (sunet) [cit. jî] s. m./ s. n., pl. m. j / n. j-uri

j¹ (literă) [cit. je / jî] s. m. / s. n., pl. j / j-uri

j² (sunet) [cit. jî], pl. j

J, j s. m. invar. [cit. je]

J (pr. je)

J s. m. invar. 1. A treisprezecea literă a alfabetului limbii române; sunetul notat cu această literă (consoană fricativă prepalatală sonoră). 2. (METR.) Simbol pentru joule. 3. (EC.) Curba j = teorie economică semnificând descrierea unui impact preconizat al devalorizării monedei asupra balanței comerciale naționale.