2 definiții pentru ițăire
Explicative DEX
IȚĂI vb. IV v. iți.
IȚI, ițesc, vb. IV. Refl. 1. A apărea pentru un moment, a se ivi, a se arăta puțin. În lungul drumului, departe, se mai ițeau luminile unui sat; casele se ridicau singuratice, tăind zarea fără de sfîrșit. SADOVEANU, O. I 134. Printre brazii de sus se ițesc pete albe. C. PETRESCU, Î. II 203. Pe ceriul albastru se ițea ici-colea cîte un nouraș. CONTEMPORANUL, VI 104. 2. A arunca o privire repede și curioasă, a se uita, a privi din fugă sau pe furiș. La casele dimprejur, mai multe perechi de ochi se ițeau după perdele. BART, E. 340. În zadar se iți, printre gard, la casa Irinei, n-a zărit pe nimeni. BUJOR, S. 130. Se ițește el pe colo, se ițește pe dincolo, dar pace bună! iezii nu-s nicăiri! CREANGĂ, P. 24. – Variante: iții, ițăi (GALAN, Z. R. 32) vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
iți, ițescverb
- 1. A se ivi numai cu capul, a se arăta puțin, pentru un moment sau pe furiș. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- În lungul drumului, departe, se mai ițeau luminile unui sat; casele se ridicau singuratice, tăind zarea fără de sfîrșit. SADOVEANU, O. I 134. DLRLC
- Printre brazii de sus se ițesc pete albe. C. PETRESCU, Î. II 203. DLRLC
- Pe ceriul albastru se ițea ici-colea cîte un nouraș. CONTEMPORANUL, VI 104. DLRLC
-
- 2. A se uita la ceva pe furiș sau în fugă, a arunca o privire fugară și curioasă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- La casele dimprejur, mai multe perechi de ochi se ițeau după perdele. BART, E. 340. DLRLC
- În zadar se iți, printre gard, la casa Irinei, n-a zărit pe nimeni. BUJOR, S. 130. DLRLC
- Se ițește el pe colo, se ițește pe dincolo, dar pace bună! iezii nu-s nicăiri! CREANGĂ, P. 24. DLRLC
-
etimologie:
- iții DEX '98 DEX '09