7 definiții pentru ișlicel
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
IȘLICEL, ișlicele, s. n. (Înv.) Diminutiv al lui ișlic. – Ișlic + suf. -el.
ișlicel sn [At: DEX / Pl: ~e / E: ișlâc + -el] 1-8 (Șhp) Ișlic (1-4) (mic).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IȘLICEL, ișlicele, s. n. Diminutiv al lui ișlic. – Ișlic + suf. -el.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
IȘLICEL, ișlicele, s. n. (Învechit) Diminutiv al lui ișlic. Pe atunci, cînd nu se pomenea de viață publică... boierul... avea sindrofie și chefuri acasă, numai-n ișlicel și-n meși. CARAGIALE, O. III 162. De Sandul s-apropia, în posunar îl căta, Odoarele că-i găsea... Ișlicelu-i răsturna, Și cununa-i strălucea. TEODORESCU, P. P. 70.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ișlicel (înv.) s. n., pl. ișlicele
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ișlicel (înv.) s. n., pl. ișlicele
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ișlicel s. n., pl. ișlicele
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ișlicel, ișlicelesubstantiv neutru
- 1. Diminutiv al lui ișlic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Pe atunci, cînd nu se pomenea de viață publică... boierul... avea sindrofie și chefuri acasă, numai-n ișlicel și-n meși. CARAGIALE, O. III 162. DLRLC
- De Sandul s-apropia, În posunar îl căta, Odoarele că-i găsea... Ișlicelu-i răsturna, Și cununa-i strălucea. TEODORESCU, P. P. 70. DLRLC
-
etimologie:
- Ișlic + sufix -el. DEX '98 DEX '09