IȘLICEL, ișlicele, s. n. (Învechit) Diminutiv al lui ișlic. Pe atunci, cînd nu se pomenea de viață publică... boierul... avea sindrofie și chefuri acasă, numai-n ișlicel și-n meși. CARAGIALE, O. III 162. De Sandul s-apropia, în posunar îl căta, Odoarele că-i găsea... Ișlicelu-i răsturna, Și cununa-i strălucea. TEODORESCU, P. P. 70.