14 definiții pentru izomer (s.m.) isomer


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

izomer, ~ă [At: MDT / S și: iso~ / Pl: ~i, ~e / E: fr isomère] (Chm) 1-2 smf, a (Substanță, combinație, nucleu atomic) compus(ă) din aceleași elemente și în aceleași proporții, dar cu proprietăți diferite datorită modului diferit de grupare a elementelor în interiorul moleculei.

IZOMER, -Ă, izomeri, -e, adj., s. m. (Substanță, combinație, nucleu atomic) care prezintă izomerie. – Din fr. isomère.

IZOMÉR, -Ă, izomeri, -e, adj., s. m. (Substanță, combinație, nucleu atomic) care prezintă izomerie. – Din fr. isomère.

IZOMÉR, -Ă, izomeri, -e, adj. (Despre substanțe sau combinații etc.) Care prezintă izomerie. ◊ (Substantivat, m.) Izomeri anorganici.

IZOMÉR, -Ă adj., s.m. (Substanță) care prezintă izomerie. [Var. isomer, -ă adj., s.m. / < fr. isomère, cf. gr. isos – egal, meros – parte].

IZOMÉR, -Ă adj., s. m. (substanță, organ vegetal) care prezintă izomerie. (< fr. isomère)

IZOMÉR ~ă (~i, ~e) și substantival (despre substanțe) Care, având aceeași compoziție chimică cu o substanță, diferă prin structură și proprietăți de aceasta. /<fr. isomere

ISOMÉR, -Ă adj., s.m. v. izomer.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

izomér2 s. m., pl. izoméri

izomér adj. m., s. m., pl. izoméri; f. sg. izoméră, pl. izomére


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IZOMER ÓPTIC s. v. antipod optic.

IZOMER OPTIC s. (CHIM.) antipod optic.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

IZOMÉR, -Ă (< fr. {i}; {s} izo- + gr. meros „parte”) adj., s. m. 1. Adj. (Despre substanțe sau combinații) Care prezintă izometrie. 2. S. m. (La pl.) Substanțe care au aceeași compoziție chimică, dar care diferă prin structura și proprietățile lor. ◊ I. optic = antipod optic. 3. (FIZ.) Adj. (Despre nuclee atomice) Care prezintă izomerie.

Intrare: izomer (s.m.)
izomer2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • izomer
  • izomerul
  • izomeru‑
plural
  • izomeri
  • izomerii
genitiv-dativ singular
  • izomer
  • izomerului
plural
  • izomeri
  • izomerilor
vocativ singular
plural
isomer2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • isomer
  • isomerul
  • isomeru‑
plural
  • isomeri
  • isomerii
genitiv-dativ singular
  • isomer
  • isomerului
plural
  • isomeri
  • isomerilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

izomer isomer (2)

  • 1. (Substanță, combinație, nucleu atomic) care prezintă izomerie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Izomeri anorganici.
      surse: DLRLC

etimologie: