4 definiții pentru izmenită
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
IZMENIT, -Ă, izmeniți, -te, adj., s. m. și f. (Fam.) (Om) afectat, fandosit, mofturos. – V. izmeni.
IZMENIT, -Ă, izmeniți, -te, adj., s. m. și f. (Fam.) (Om) afectat, fandosit, mofturos. – V. izmeni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
IZMENIT, -Ă, izmeniți, -te, adj. (Familiar) Afectat, fandosit, sclifosit. Să se cheltuiască femeile în mofturi izmenite... ca să izbutească să-ți placă ție. CAMIL PETRESCU, T. II 119. Viitorul țării nu e în cuconașul Guliță, care-mi vine de la Paris, izmenit, cu monoclu-n ochi. VLAHUȚĂ, O. A. III 25. ◊ (Substantivat) Ce gînd au izmenitele astea cu femeile necăjite pe care le-a apucat prînzul aici? PAS, Z. II 204.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
izmenit (fam.) adj. m., s. m., pl. izmeniți; adj. f., s. f. izmenită, pl. izmenite
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
izmenit (fam.) adj. m., s. m., pl. izmeniți; adj. f., s. f. izmenită, pl. izmenite
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
izmenit, izmenițisubstantiv masculin izmenită, izmenitesubstantiv feminin izmenit, izmenităadjectiv
- 1. (Om) afectat, fandosit, mofturos. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Să se cheltuiască femeile în mofturi izmenite... ca să izbutească să-ți placă ție. CAMIL PETRESCU, T. II 119. DLRLC
- Viitorul țării nu e în cuconașul Guliță, care-mi vine de la Paris, izmenit, cu monoclu-n ochi. VLAHUȚĂ, O. A. III 25. DLRLC
- Ce gînd au izmenitele astea cu femeile necăjite pe care le-a apucat prînzul aici? PAS, Z. II 204. DLRLC
-
etimologie:
- izmeni DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.