IZBĂ, izbe, s. f. Căsuță din bârne specifică unor sate rusești. – Din rus. izba.

izbă² sf [At: DELAVRANCEA, ap. CADE / Pl: ~be / E: rs изба] 1-2 Căsuță (de lemn) specifică satelor rusești.

izbă¹ sf [At: SEVASTOS, ap. TDRG / Pl: ~be / E: izbi] (Îvp) 1 Izbitură. 2 Trântă.

IZBĂ, izbe, s. f. Căsuță (de lemn) specifică unor sate rusești. – Din rus. izba.

IZBĂ, izbe, s. f. Căsuță (de lemn) a țăranilor ruși.

IZBĂ s.f. Căsuță din bîrne la popoarele din nordul Europei și Asiei. [< rus. izba].

IZBĂ s. f. căsuță din bârne la popoarele din nordul Europei și Asiei. (< rus. izba)

IZBĂ ~e f. (în Rusia) Casă țărănească din bârne. /<rus. izba

izbă f. lovitură: dă (mistrețului) o izbă în pământ [V. izbì].

izbáĭ n., pl. urĭ (d. izbesc). Est. Fam. Izbitură dată cuĭva: ĭ-a tras un izbaĭ. – În nord și izbă, pl. e.

izbă s. f., g.-d. art. izbei; pl. izbe

izbă s. f., g.-d. art. izbei; pl. izbe

izbă s. f., g.-d. art. izbei; pl. izbe

izbă

izbă (izbe), s. f. – Casă tipică din stepa rusească. Rus. izba (sec. XIX), cf. fr. izba.

izbă² s.f. (înv.) 1. izbitură. 2. trântă.