11 definiții pentru izbitură izbătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IZBITÚRĂ, izbituri, s. f. Lovitură puternică. ♦ (Rar) Semn rămas în urma unei lovituri; contuzie. – Izbi + suf. -tură.

IZBITÚRĂ, izbituri, s. f. Lovitură puternică. ♦ (Rar) Semn rămas în urma unei lovituri; contuzie. – Izbi + suf. -tură.

izbitu sf [At: ANON. CAR. / V: izbăt~ / Pl: ~ri / E: izbi + -tură] 1 Lovitură puternică Si: izbeală (1). 2 Repezire violentă în ceva sau în cineva Si: izbeală (2). 3 (Înv) Atac. 4 Trântitură. 5 (Med) Contuzie. 6 (Pop) Zvâcnire. 7 (Pop) Pulsație. 8 (Pop) Boală de inimă la copii.

IZBITÚRĂ, izbituri, s. f. Lovitură puternică, izbire. Izbitura barosurilor pe nicovale. CAMILAR, N. II 104. Înaintea mea se deschidea podul negru, scîrțîind jalnic din încheieturi subt izbiturile viforului. SADOVEANU, O. I 350. Pămîntul din ograda Gherghinei icnea sub izbiturile călcîilor. BUJOR, S. 101. ♦ Locul, urma, semnul unei lovituri; contuzie.

IZBITÚRĂ ~i f. Lovitură puternică. /a izbi + suf. ~tură

izbitură f. efectul izbirii: lovitură puternică.

izbitúră f., pl. ĭ. Rezultatu izbiriĭ, lovitură: corabia a primit o izbitură în coastă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

izbitúră s. f., g.-d. art. izbitúrii; pl. izbitúri

izbitúră s. f., g.-d. art. izbitúrii; pl. izbitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IZBITÚRĂ s. 1. v. lovitură. 2. v. plesnitură. 3. lovitură, trântitură. (O ~ de ușă.) 4. v. îmbrâncitură. 5. v. zvârlitură.

IZBITU s. 1. lovitură, (pop.) pălitură, (reg.) ștos, (înv.) loveală. (O ~ puternică.) 2. lovitură, plesnitură. (Simte o ~ pe obraz.) 3. lovitură, trîntitură. (O ~ de ușă.) 4. brînci, ghiont. îmbrînceală, îmbrîncitură, împinsătură, (reg.) ghiold, ștos, (Mold.) bleandă, dupac, (Ban.) poancă, (prin Olt. și Munt.) potîrnog. (Simte din toate părțile ~i.) 5. aruncătură, azvîrlitură, lovitură, zvîrlitură. (~ calului nărăvaș.)

Intrare: izbitură
izbitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • izbitu
  • izbitura
plural
  • izbituri
  • izbiturile
genitiv-dativ singular
  • izbituri
  • izbiturii
plural
  • izbituri
  • izbiturilor
vocativ singular
plural
izbătură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

izbitură izbătură

  • 1. Lovitură puternică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: izbire lovitură 3 exemple
    exemple
    • Izbitura barosurilor pe nicovale. CAMILAR, N. II 104.
      surse: DLRLC
    • Înaintea mea se deschidea podul negru, scîrțîind jalnic din încheieturi subt izbiturile viforului. SADOVEANU, O. I 350.
      surse: DLRLC
    • Pămîntul din ograda Gherghinei icnea sub izbiturile călcîilor. BUJOR, S. 101.
      surse: DLRLC
    • 1.1. rar Semn rămas în urma unei lovituri.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: contuzie

etimologie:

  • Izbi + sufix -tură.
    surse: DEX '98 DEX '09