11 definiții pentru izbitură izbătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

izbitu sf [At: ANON. CAR. / V: izbăt~ / Pl: ~ri / E: izbi + -tură] 1 Lovitură puternică Si: izbeală (1). 2 Repezire violentă în ceva sau în cineva Si: izbeală (2). 3 (Înv) Atac. 4 Trântitură. 5 (Med) Contuzie. 6 (Pop) Zvâcnire. 7 (Pop) Pulsație. 8 (Pop) Boală de inimă la copii.

IZBITÚRĂ, izbituri, s. f. Lovitură puternică. ♦ (Rar) Semn rămas în urma unei lovituri; contuzie. – Izbi + suf. -tură.

IZBITÚRĂ, izbituri, s. f. Lovitură puternică. ♦ (Rar) Semn rămas în urma unei lovituri; contuzie. – Izbi + suf. -tură.

IZBITÚRĂ, izbituri, s. f. Lovitură puternică, izbire. Izbitura barosurilor pe nicovale. CAMILAR, N. II 104. Înaintea mea se deschidea podul negru, scîrțîind jalnic din încheieturi subt izbiturile viforului. SADOVEANU, O. I 350. Pămîntul din ograda Gherghinei icnea sub izbiturile călcîilor. BUJOR, S. 101. ♦ Locul, urma, semnul unei lovituri; contuzie.

IZBITÚRĂ ~i f. Lovitură puternică. /a izbi + suf. ~tură

izbitură f. efectul izbirii: lovitură puternică.

izbitúră f., pl. ĭ. Rezultatu izbiriĭ, lovitură: corabia a primit o izbitură în coastă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

izbitúră s. f., g.-d. art. izbitúrii; pl. izbitúri

izbitúră s. f., g.-d. art. izbitúrii; pl. izbitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IZBITÚRĂ s. 1. v. lovitură. 2. v. plesnitură. 3. lovitură, trântitură. (O ~ de ușă.) 4. v. îmbrâncitură. 5. v. zvârlitură.

IZBITU s. 1. lovitură, (pop.) pălitură, (reg.) ștos, (înv.) loveală. (O ~ puternică.) 2. lovitură, plesnitură. (Simte o ~ pe obraz.) 3. lovitură, trîntitură. (O ~ de ușă.) 4. brînci, ghiont. îmbrînceală, îmbrîncitură, împinsătură, (reg.) ghiold, ștos, (Mold.) bleandă, dupac, (Ban.) poancă, (prin Olt. și Munt.) potîrnog. (Simte din toate părțile ~i.) 5. aruncătură, azvîrlitură, lovitură, zvîrlitură. (~ calului nărăvaș.)

Intrare: izbitură
izbitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • izbitu
  • izbitura
plural
  • izbituri
  • izbiturile
genitiv-dativ singular
  • izbituri
  • izbiturii
plural
  • izbituri
  • izbiturilor
vocativ singular
plural
izbătură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

izbitură izbătură

  • 1. Lovitură puternică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: izbire lovitură 3 exemple
    exemple
    • Izbitura barosurilor pe nicovale. CAMILAR, N. II 104.
      surse: DLRLC
    • Înaintea mea se deschidea podul negru, scîrțîind jalnic din încheieturi subt izbiturile viforului. SADOVEANU, O. I 350.
      surse: DLRLC
    • Pămîntul din ograda Gherghinei icnea sub izbiturile călcîilor. BUJOR, S. 101.
      surse: DLRLC
    • 1.1. rar Semn rămas în urma unei lovituri.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: contuzie

etimologie:

  • Izbi + sufix -tură.
    surse: DEX '98 DEX '09