7 definiții pentru izbavă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

izba sf [At: NĂDEJDE, ap. TDRG / Pl: ~vi / E: izbăvi] (Mol) 1 Mântuire. 2 Salvare.

IZBÁVĂ s. f. (Învechit) Scăpare, salvare. Nu l-am fost rugat Să ne capete – de pildăde la craiul său izbava Celor zălogiți? DAVILA, V. V. 73. Nici nu știi în ce stă uneori izbava. La TDRG.

izbávă f., pl. e și ăzĭ (vsl. izbava. V. zăbavă). Rar. Izbăvire, scăpare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

izbávă (reg.) s. f., g.-d. art. izbắvii; pl. izbắvi

izbávă s. f., g.-d. art. izbăvii; pl. izbăvi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IZBÁVĂ s. v. salvare, scăpare.

izba s. v. SALVARE. SCĂPARE.

Intrare: izbavă
substantiv feminin (F51)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • izba
  • izbava
plural
  • izbăvi
  • izbăvile
genitiv-dativ singular
  • izbăvi
  • izbăvii
plural
  • izbăvi
  • izbăvilor
vocativ singular
plural

izbavă

  • exemple
    • Nu l-am fost rugat Să ne capete – de pildă – de la craiul său izbava Celor zălogiți? DAVILA, V. V. 73.
      surse: DLRLC
    • Nici nu știi în ce stă uneori izbava. La TDRG.
      surse: DLRLC

etimologie: