7 definiții pentru izbăvit izbovit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

izbăvit, ~ă a [At: PSALT. 228/5 / V: (înv) ~bov~ / Pl: ~iți, ~e / E: izbăvit] 1 Mântuit2. 2 Salvat2.

IZBĂVÍT, -Ă, izbăviți, -te, adj. (Pop.) Scăpat, salvat; mântuit. – V. izbăvi.

IZBĂVÍT, -Ă, izbăviți, -te, adj. (Pop.) Scăpat, salvat; mântuit. – V. izbăvi.

izbovit, ~ă smf, a vz izbăvit


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IZBĂVÍT adj. v. mântuit.

IZBĂVÍT adj. v. salvat, scăpat.

IZBĂVIT adj. (BIS.) mîntuit, salvat, (înv.) spăsit.

izbăvit adj. v. SALVAT. SCĂPAT.

Intrare: izbăvit
izbăvit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • izbăvit
  • izbăvitul
  • izbăvitu‑
  • izbăvi
  • izbăvita
plural
  • izbăviți
  • izbăviții
  • izbăvite
  • izbăvitele
genitiv-dativ singular
  • izbăvit
  • izbăvitului
  • izbăvite
  • izbăvitei
plural
  • izbăviți
  • izbăviților
  • izbăvite
  • izbăvitelor
vocativ singular
plural
izbovit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

izbăvit izbovit

etimologie:

  • vezi izbăvi
    surse: DEX '98 DEX '09