7 definiții pentru izbăvit izbovit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IZBĂVÍT, -Ă, izbăviți, -te, adj. (Pop.) Scăpat, salvat; mântuit. – V. izbăvi.

IZBĂVÍT, -Ă, izbăviți, -te, adj. (Pop.) Scăpat, salvat; mântuit. – V. izbăvi.

izbăvit, ~ă a [At: PSALT. 228/5 / V: (înv) ~bov~ / Pl: ~iți, ~e / E: izbăvit] 1 Mântuit2. 2 Salvat2.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IZBĂVÍT adj. v. salvat, scăpat.

IZBĂVIT adj. (BIS.) mîntuit, salvat, (înv.) spăsit.

Intrare: izbăvit
izbăvit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • izbăvit
  • izbăvitul
  • izbăvitu‑
  • izbăvi
  • izbăvita
plural
  • izbăviți
  • izbăviții
  • izbăvite
  • izbăvitele
genitiv-dativ singular
  • izbăvit
  • izbăvitului
  • izbăvite
  • izbăvitei
plural
  • izbăviți
  • izbăviților
  • izbăvite
  • izbăvitelor
vocativ singular
plural
izbovit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

izbăvit izbovit

etimologie:

  • vezi izbăvi
    surse: DEX '98 DEX '09