istoriograf sm [At: CANTEMIR, IST. 347 / P: ~ri-o~, ~rio~ / Pl: ~i / E: fr historiographe] 1 Persoană căreia i s-a încredințat, în trecut, în mod oficial, scrierea istoriei unei epoci, a unei domnii etc. Si: (înv) istor (3), istoric (11), istornic (3). 2-3 (Pex) Istoric (10, 12).

ISTORIOGRAF, istoriografi, s. m. Persoană însărcinată în mod oficial să scrie istoria unei epoci, a unei domnii etc.; p. ext. autor de studii istorice; istoric. Unul din domnii scumpi în pomenirea viitorimii a fost și Vasile Lupu... Hronicarii romîni, istoriografii poloni și unguri, diaconul arab Pavel, au scris mult pentru el. NEGRUZZI, S. I 283. – Pronunțat: -ri-o-.

ISTORIOGRAF s.m. Persoană însărcinată oficial să scrie istoria unei epoci, a unei domnii etc.; (p. ext.) istoric. [Pron. -ri-o-. / < fr. historiographe, lat. historiographus, cf. gr. historia – istorie, graphein – a scrie].

ISTORIOGRAF s. m. autor, scriitor însărcinat oficial să scrie istoria unei epoci, a unei domnii etc.; (p. ext.) istoric (III). (< fr. historiographe, lat. historiographus)

ISTORIOGRAF ~i m. Persoană care se ocupă (în mod oficial) cu descrierea istoriei unei perioade date. [Sil. -ri-o-graf] /<fr. historiographe, lat. historiographus

istoriograf m. cel însărcinat a scrie istoria timpului.

*istoriográf m. (vgr. istorio-gráphos, d. ῾istoría, istorie, și grápho, scriŭ). Literat pasionat de a scrie istoria timpuluĭ luĭ: Racine și Boileau aŭ fost istoriografiĭ luĭ Ludovic XIV.

istoriograf (desp. -ri-o-graf) s. m., pl. istoriografi

istoriograf (-ri-o-graf) s. m., pl. istoriografi

istoriograf s. m. (sil. -ri-o-graf), pl. istoriografi

ISTORIOGRAF s. istoric, (înv.) izvoditor. (Un mare ~.)

ISTORIOGRAF s. istoric, (înv.) izvoditor. (Un mare ~.)

ISTORIO- (HISTORIO-) „istorie, evoluție istorică”. ◊ gr. historia „povestire, narațiune” > fr. historie-, germ. id., engl. id. > rom. istorio- și historio-. □ ~graf (v. -graf), s. m., 1. Persoană însărcinată în mod oficial să scrie istoria unei epoci, a unei domnii. 2. s. m., Specialist în domeniul istoric; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Disciplină care se ocupă cu studiul evoluției concepțiilor istorice și a operelor istorice. 2. Totalitate a scrierilor istorice dintr-o anumită țară, dintr-o anumită perioadă de timp etc.; ~gramă (v. -gramă), s. f., historiogramă*.