4 definiții pentru isprăvit (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

isprăvit2, ~ă a [At: CORESI, EV. 434/21 / Pl: ~iți, ~e / E: isprăvi] 1 Desăvârșit. 2 (D. misiuni) Îndeplinit2. 3 (D. acțiuni, lucrări) Încheiat2. 4 (D. ființe) Care a atins vârsta maturității Si: dezvoltat, matur. 5 (Pop) Ucis2.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ISPRĂVÍT adj. gata, încheiat, sfârșit, terminat, (înv.) săvârșit. (Un lucru ~.)

ISPRĂVIT adj. gata, încheiat, sfîrșit, terminat, (înv.) săvîrșit. (Un lucru ~.)

Intrare: isprăvit (adj.)
isprăvit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • isprăvit
  • isprăvitul
  • isprăvitu‑
  • isprăvi
  • isprăvita
plural
  • isprăviți
  • isprăviții
  • isprăvite
  • isprăvitele
genitiv-dativ singular
  • isprăvit
  • isprăvitului
  • isprăvite
  • isprăvitei
plural
  • isprăviți
  • isprăviților
  • isprăvite
  • isprăvitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)