8 definiții pentru ispitit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ispitit1 sn [At: DA ms / Pl: (rar) ~uri / E: ispiti] 1-13 Ispitire (1-13).

ispitit2, ~ă a [At: COD. VOR. 139/14 / Pl: ~iți, ~e / E: ispiti] 1 Examinat cu atenție Si: cercetat. 2 (Înv) Priceput. 3 (Înv) Descoperit. 4 (Înv) Pus la încercare. 5 (Înv; d. metale) Verificat dacă e bun. 6-7 Îndemnat (spre rău). 8 (Înv) Trecut prin multe încercări. 9 (Bis) Tentat să săvârșească un păcat.

ISPITÍT, -Ă, ispitiți, -te, adj. 1. Ademenit, sedus. 2. (Înv.; despre oameni) Încercat2, experimentat. – V. ispiti.

ISPITÍT, -Ă, ispitiți, -te, adj. 1. Ademenit, sedus. 2. (Înv.; despre oameni) Încercat2, experimentat. – V. ispiti.

ISPITÍT, -Ă, ispitiți, -te, adj. 1. Ademenit, tentat, momit, sedus, atras. 2. (Învechit) Trecut prin multe încercări sau pus la încercare; încercat; p. ext. experimentat. Cînd era vorba d-a se înființa curtea de casație, mulți din oamenii noștri politici se întrebau unde o să găsim douăzeci de legiști învățați și ispitiți, cu cari să se poată pune în mișcare o asemene înaltă inslituțiune. GHICA, S. XX. ♦ De om încercat, experimentat. Ce vrîstă socoți că poate să aibă căpriorul acesta? Pădurarul se uită cu o căutătură ispitită și-ți răspunde: «unsprezece luni!». NEGRUZZI, S. I 330.

ispitit a. 1. încercat; 2. experimentat: oștean vechiu și ispitit NEGR.

ispitít, -ă adj. Vechĭ. Tentat. Trecut pin multe ispite, încercat, experimentat.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ISPITÍT adj. v. bun, capabil, competent, destoinic, dotat, experimentat, încercat, înzestrat, pregătit, priceput, valoros, versat, vrednic.

ispitit adj. v. BUN. CAPABIL. COMPETENT. DESTOINIC. DOTAT. EXPERIMENTAT. ÎNCERCAT. ÎNZESTRAT. PREGĂTIT. PRICEPUT. VALOROS. VERSAT. VREDNIC.

Intrare: ispitit
ispitit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ispitit
  • ispititul
  • ispititu‑
  • ispiti
  • ispitita
plural
  • ispitiți
  • ispitiții
  • ispitite
  • ispititele
genitiv-dativ singular
  • ispitit
  • ispititului
  • ispitite
  • ispititei
plural
  • ispitiți
  • ispitiților
  • ispitite
  • ispititelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ispitit

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. învechit (Despre oameni) Trecut prin multe încercări sau pus la încercare; încercat (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: experimentat încercat un exemplu
    exemple
    • Cînd era vorba d-a se înființa curtea de casație, mulți din oamenii noștri politici se întrebau unde o să găsim douăzeci de legiști învățați și ispitiți, cu cari să se poată pune în mișcare o asemene înaltă inslituțiune. GHICA, S. XX.
      surse: DLRLC
    • 2.1. De om încercat, experimentat.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Ce vrîstă socoți că poate să aibă căpriorul acesta? Pădurarul se uită cu o căutătură ispitită și-ți răspunde: «unsprezece luni!». NEGRUZZI, S. I 330.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi ispiti
    surse: DEX '98 DEX '09