ISPITIT, -Ă, ispitiți, -te, adj. 1. Ademenit, tentat, momit, sedus, atras. 2. (Învechit) Trecut prin multe încercări sau pus la încercare; încercat; p. ext. experimentat. Cînd era vorba d-a se înființa curtea de casație, mulți din oamenii noștri politici se întrebau unde o să găsim douăzeci de legiști învățați și ispitiți, cu cari să se poată pune în mișcare o asemene înaltă inslituțiune. GHICA, S. XX. ♦ De om încercat, experimentat. Ce vrîstă socoți că poate să aibă căpriorul acesta? Pădurarul se uită cu o căutătură ispitită și-ți răspunde: «unsprezece luni!». NEGRUZZI, S. I 330.