10 definiții pentru ademenit (adj.) ademinit adimenit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ademenit2, ~ă a [At: ALECSANDRI, P. II, 109 / V: (reg) ~dim~ / Pl: ~iți, ~e / E: ademeni] 1 Care este determinat, prin vorbe sau gesturi măgulitoare, prin promisiuni mincinoase, să participe la o acțiune Si: atras, ispitit, sedus (1), tentat. 2 Care este indus în eroare Si: amăgit, înșelat.

ADEMENÍT, -Ă, ademeniți, -te, adj. Care este atras, ispitit, momit, sedus. [Var.: (reg.) adimenít, -ă adj.] – V. ademeni.

ADEMENÍT, -Ă, ademeniți, -te, adj. Care este atras, ispitit, momit, sedus. [Var.: (reg.) adimenít, -ă adj.] – V. ademeni.

ADEMENÍT, -Ă, ademeniți, -te, adj. 1. Atras, ispitit, momit. ♦ Sedus. 2. (Neobișnuit) Încîntat, fermecat, vrăjit. (Atestat în forma adimenit) Și din munte și din vale Zvon de glasuri cuvînta: «Să trăiești, măria-ta!». Petre Majă-adimenit, Din somn dulce s-a trezit. ALECSANDRI, P. A. 96. – Variantă: adimenít, -ă adj.

ADEMENÍT, -Ă, ademeniți, -te, adj. 1. Atras, ispitit, momit; sedus. 2. (Rar) Încântat, fermecat. [Var.: (reg.) adimenít, -ă adj.] – V. ademeni.

ademinít2, ~ă a vz ademenit2 corectată

adimenit2, ~ă a vz ademenit2

ADIMENÍT, -Ă adj. v. ademenit.

ADIMENÍT, -Ă adj. v. ademenit.

ADIMENÍT, -Ă, adj. v. ademenit.

ADIMENÍT, -Ă, adj. v. ademenit.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ADEMENÍT adj. 1. v. înșelat. 2. v. sedus.

ADEMENIT adj. 1. amăgit, înșelat, păcălit, prostit, trișat, (Transilv. și Ban.) celuit, (înv.) prilestit, (fam.) dus, fraierit, (fam. fig.) pingelit, pingeluit, (fig.) buzat. (Om ~.) 2. amăgit, înșelat, momit, sedus, (reg.) rușinat, (înv.) prilestit. (O fată ~.)

Intrare: ademenit (adj.)
ademenit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ademenit
  • ademenitul
  • ademenitu‑
  • ademeni
  • ademenita
plural
  • ademeniți
  • ademeniții
  • ademenite
  • ademenitele
genitiv-dativ singular
  • ademenit
  • ademenitului
  • ademenite
  • ademenitei
plural
  • ademeniți
  • ademeniților
  • ademenite
  • ademenitelor
vocativ singular
plural
adimenit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adimenit
  • adimenitul
  • adimenitu‑
  • adimeni
  • adimenita
plural
  • adimeniți
  • adimeniții
  • adimenite
  • adimenitele
genitiv-dativ singular
  • adimenit
  • adimenitului
  • adimenite
  • adimenitei
plural
  • adimeniți
  • adimeniților
  • adimenite
  • adimenitelor
vocativ singular
plural
ademinit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ademinit
  • ademinitul
  • ademini
  • ademinita
plural
  • ademiniți
  • ademiniții
  • ademinite
  • ademinitele
genitiv-dativ singular
  • ademinit
  • ademinitului
  • ademinite
  • ademinitei
plural
  • ademiniți
  • ademiniților
  • ademinite
  • ademinitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ademenit (adj.) ademinit adimenit

etimologie:

  • vezi ademeni
    surse: DEX '98 DEX '09