11 definiții pentru ispașă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ISPÁȘĂ, ispașe, s. f. (Înv.) Despăgubire, amendă plătită pentru stricăciunile făcute de vitele intrate pe un teren (cultivat) străin; p. ext. constatarea la fața locului a acestor stricăciuni. – Din ispăși (derivat regresiv).

ispașă sf [At: PRAV. 337 / S și: ~șe / V: ispas sn (Pl: ~uri), ispașie / Pl: ~șe, ~păși[1] / E: drr ispăși] 1 Pagubă cauzată de vite pe câmp Si: ispășenie (1). 2 Constatare a pagubei făcute de vite pe ogorul, în iarba, în grădina cuiva Si: ispășenie (2), ispășire (1), ispășit1 (1). 3 (Pex) Amendă plătită pentru stricăciunile făcute de vitele intrate pe un teren străin Si: ispășenie (3). corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

ISPÁȘĂ s. f. (Înv.) Despăgubire, amendă plătită pentru stricăciunile făcute de vitele intrate pe un teren (cultivat) străin; p. ext. constatarea la fața locului a acestor stricăciuni. – Din ispăși (derivat regresiv).

ISPÁȘĂ s. f. Despăgubire, amendă plătită pentru stricăciunile făcute mai ales de o vită intrată pe un teren străin. După ce-a venit el rușinat de la ispașă, mi-a tras o chelfăneală. CREANGĂ, A. 50.

ISPÁȘĂ ~e f. arh. Amendă plătită pentru paguba pricinuită de o vită pe un ogor străin. /v. a ispăși

ispașă f. prețuirea pagubei făcută de vite într’o țarină: a venit rușinat dela ispașă CR. [Pol. ispasz, pagubă făcută de vite (din slav. ispasati, a paște)].

ispáșă f., pl. e și ășĭ (d. ispăși; pol. ispasz. V. ispas). Prețuirea saŭ constatarea pagubeĭ făcute de vite în semănăturĭ saŭ a ĭerbiĭ păscute pe islazu altuĭa saŭ a jafuluĭ și devastărilor: să facĭ ispașă (Sadov. VR. 1911, 3, 332). Banĭ p. a compensa această pagubă: să vezĭ ce ispașă are să plătească (tot acolo, tot pag. 332). – Și ispáșie (Mold. sud): vine prefectu să facă ispașie stricăcĭunilor (Sp. Popescu, VR. 1909, 8, 175).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ispáșă (înv.) s. f., art. ispáșa, g.-d. art. ispáșei; pl. ispáșe

ispáșă s. f., g.-d. art. ispáșei; pl. ispáșe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: ispașă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ispașă
  • ispașa
plural
  • ispașe
  • ispașele
genitiv-dativ singular
  • ispașe
  • ispașei
plural
  • ispașe
  • ispașelor
vocativ singular
plural

ispașă

  • 1. învechit Despăgubire, amendă plătită pentru stricăciunile făcute de vitele intrate pe un teren (cultivat) străin.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: amendă despăgubire gloabă un exemplu
    exemple
    • După ce-a venit el rușinat de la ispașă, mi-a tras o chelfăneală. CREANGĂ, A. 50.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Constatarea la fața locului a acestor stricăciuni.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: