ispașă sf [At: PRAV. 337 / S și: ~șe / V: ispas sn (Pl: ~uri), ispașie / Pl: ~șe, ~păși^[1] / E: drr ispăși] 1 Pagubă cauzată de vite pe câmp Si: ispășenie (1). 2 Constatare a pagubei făcute de vite pe ogorul, în iarba, în grădina cuiva Si: ispășenie (2), ispășire (1), ispășit¹ (1). 3 (Pex) Amendă plătită pentru stricăciunile făcute de vitele intrate pe un teren străin Si: ispășenie (3). corectat(ă)