14 definiții pentru ispăși spăși


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ispăși [At: (a. 1725) IORGA, S. D. XIV, 273 / V: spăși / Pzi: esc / E: vsl съпасити] 1 (Înv) A cerceta și a evalua o pagubă făcută de vite pe proprietatea altuia. 2 A răscumpăra o greșeală prin suferință Si: (liv) a expia. 3 A executa o pedeapsă privativă de libertate în urma condamnării. 4 A suferi pentru o faptă comisă de altcineva. 5 A ierta de păcate Si: a mântui.

ISPĂȘÍ, ispășesc, vb. IV. Tranz. 1. A suferi din cauza unei greșeli, a o răscumpăra prin suferință. ♦ A executa o pedeapsă privativă de libertate în urma condamnării; a expia. 2. (Înv.) A cerceta și a evalua paguba făcută (de vite) pe proprietatea altuia. [Var.: (înv.) spășí vb. IV] – Din sl. sŭpasiti „a mântui”.

ISPĂȘÍ, ispășesc, vb. IV. Tranz. 1. A suferi din cauza unei greșeli, a o răscumpăra prin suferință. ♦ A executa o pedeapsă privativă de libertate în urma condamnării; a expia. 2. (Înv.) A cerceta și a evalua paguba făcută (de vite) pe proprietatea altuia. [Var.: (înv.) spășí vb. IV] – Din sl. sŭpasiti „a mântui”.

ISPĂȘÍ, ispășesc, vb. IV. Tranz. 1. A-și răscumpăra o vină, a plăti prin suferință o greșeală; a-și lua pedeapsa, a suferi (de pe urma unei greșeli); a expia. Duducă, mare păcat ispășim noi. C. PETRESCU, C. V. 85. Te-oi face răzvrătirea să ți-o ispășești amarnic. DAVILA, V. V. 159. O lăsă acolo să-și ispășească păcatele. ISPIRESCU, L. 340. 2. A cerceta și a evalua paguba făcută (de obicei de vite) pe proprietatea cuiva. Moș Vasile, cu vornicul și paznicul, strigă pe tata la poartă, îi spun pricina și-l cheamă să fie de față cînd s-a ispăși cînepa și cireșele. CREANGĂ, A. 50. – Variantă: (învechit și arhaizant) spășí (EMINESCU, O. I 102) vb. IV.

A ISPĂȘÍ ~ésc tranz. 1) (păcate, greșeli, fapte reprobabile etc.) A răscumpăra prin suferință. 2) (pedepse privative de libertate) A răscumpăra prin condamnare. 3) înv. (pagube aduse unui proprietar) A stabili pe baza faptelor reale. /<sl. supasiti

ispășì v. a prețui paguba făcută de vite într’o țarină: când s’o ispăși cânepa CR. [V. ispașă].

ispășì v. a expia: cu amarnice dureri am ispășit păcătoasa-mi rătăcire OD. [Slav. SŬPASITI, a mântui].

ispășésc v. tr. (vsl. ispasti-ispašon și ispasati, a paște tot și [*fig.] a expia. V. ispas). Expiez (constat) paguba făcută de vite într’o semănătură.

spăsésc v. tr. (vsl. sŭpasti, a conserva, a salva, sŭpasŭ, salvare, salvator, compus ca și ispasti și popasti [V. ispășesc și poposesc]; ceh. spás, răscumpărare, nsl. spas, răscumpărător, spasovo, ispas, înălțarea luĭ Hristos). Vechĭ. Salvez, mîntuĭ, ispășesc: a spăși o greșală. Azĭ. Fam. V. refl. Mă arăt spășit (smerit): ce te spăseștĭ așa? – Vechĭ și isp-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ispășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ispășésc, imperf. 3 sg. ispășeá; conj. prez. 3 să ispășeáscă

ispășí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ispășésc, imperf. 3 sg. ispășeá; conj. prez. 3 sg. și pl. ispășeáscă

ispăși (conj. ispășească)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ISPĂȘÍ vb. 1. a-și răscumpăra, (livr.) a-și expia, (înv. și reg.) a-și spăsi, (fig.) a-și spăla. (A-și ~ păcatele, erorile.) 2. a îndura, a plăti, (livr.) a expia, (reg.) a răsplăti. (A ~ pentru păcatele fratelui său.)

ISPĂȘI vb. 1. a-și răscumpăra, (livr.) a-și expia, (înv. și reg.) a-și spăsi, (fig.) a-și spăla. (A-și ~ păcatele, erorile.) 2. a îndura, a plăti, (livr.) a expia, (reg.) a răsplăti. (A ~ pentru păcatele fratelui său.)

Intrare: ispăși
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ispăși
  • ispășire
  • ispășit
  • ispășitu‑
  • ispășind
  • ispășindu‑
singular plural
  • ispășește
  • ispășiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ispășesc
(să)
  • ispășesc
  • ispășeam
  • ispășii
  • ispășisem
a II-a (tu)
  • ispășești
(să)
  • ispășești
  • ispășeai
  • ispășiși
  • ispășiseși
a III-a (el, ea)
  • ispășește
(să)
  • ispășească
  • ispășea
  • ispăși
  • ispășise
plural I (noi)
  • ispășim
(să)
  • ispășim
  • ispășeam
  • ispășirăm
  • ispășiserăm
  • ispășisem
a II-a (voi)
  • ispășiți
(să)
  • ispășiți
  • ispășeați
  • ispășirăți
  • ispășiserăți
  • ispășiseți
a III-a (ei, ele)
  • ispășesc
(să)
  • ispășească
  • ispășeau
  • ispăși
  • ispășiseră
verb (VT402)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • spăși
  • spășire
  • spășit
  • spășitu‑
  • spășind
  • spășindu‑
singular plural
  • spășește
  • spășiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • spășesc
(să)
  • spășesc
  • spășeam
  • spășii
  • spășisem
a II-a (tu)
  • spășești
(să)
  • spășești
  • spășeai
  • spășiși
  • spășiseși
a III-a (el, ea)
  • spășește
(să)
  • spășească
  • spășea
  • spăși
  • spășise
plural I (noi)
  • spășim
(să)
  • spășim
  • spășeam
  • spășirăm
  • spășiserăm
  • spășisem
a II-a (voi)
  • spășiți
(să)
  • spășiți
  • spășeați
  • spășirăți
  • spășiserăți
  • spășiseți
a III-a (ei, ele)
  • spășesc
(să)
  • spășească
  • spășeau
  • spăși
  • spășiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ispăși spăși

  • 1. A suferi din cauza unei greșeli, a o răscumpăra prin suferință.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: suferi 3 exemple
    exemple
    • Duducă, mare păcat ispășim noi. C. PETRESCU, C. V. 85.
      surse: DLRLC
    • Te-oi face răzvrătirea să ți-o ispășești amarnic. DAVILA, V. V. 159.
      surse: DLRLC
    • O lăsă acolo să-și ispășească păcatele. ISPIRESCU, L. 340.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A executa o pedeapsă privativă de libertate în urma condamnării.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: expia
  • 2. învechit A cerceta și a evalua paguba făcută (de vite) pe proprietatea altuia.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Moș Vasile, cu vornicul și paznicul, strigă pe tata la poartă, îi spun pricina și-l cheamă să fie de față cînd s-a ispăși cînepa și cireșele. CREANGĂ, A. 50.
      surse: DLRLC

etimologie: