12 definiții pentru iscoadă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ISCOÁDĂ, iscoade, s. f. Persoană însărcinată să facă, în taină, cercetări sau să obțină informații în interesul cuiva; militar trimis în recunoaștere; spion. – Din iscodi (derivat regresiv).

ISCOÁDĂ, iscoade, s. f. Persoană însărcinată să facă, în taină, cercetări sau să obțină informații în interesul cuiva; militar trimis în recunoaștere; spion. – Din iscodi (derivat regresiv).

iscoa sf [At: (a. 1633), ap. MAG. IST. I, 344/19 / Pl: ~de, (înv) ~di / E: iscodi] (Înv) 1 Iscodire. 2 Pândă. 3 Născocire. 4 Persoană însărcinată să facă, pe ascuns, cercetări sau să obțină informații în interesul cuiva Si: spion. 5 (Reg) Copil neastâmpărat.

ISCOÁDĂ, iscoade, s. f. (Învechit și arhaizant) Persoană însărcinată să facă, în taină, cercetări în interesul cuiva; militar trimis în recunoaștere; spion. V. emisar, cercetaș. Iscoadele trimise să-i caute urma, nu l-au mai aflat niciodată. GALAN, Z. R. 40. Forfotesc iscoade multe ca să afle, să scornească: Cine-s prea ciudații oaspeți de la crîșma-mpărătească. IOSIF, P. 63. Fă ochii-n patru; de boieri să-ți fie teamă, E-n primejdie iscoada cînd e taina mai de seamă. DAVILA, V. V. 21.

ISCOÁDĂ ~e f. 1) înv. mil. Persoană care execută o cercetare pe pozițiile inamicului; cercetaș; spion. 2) Persoană care iscodește. /v. a iscodi

iscoadă f. 1. cercetaș, emisar; 2. spion: află dela iscoade. [Slav. SŬHODA].

*iscoádă (oa dift.) f., pl. e (vsl. *izhoda = šŭhoda, spion; sîrb. u-hoda, spion). Care iscodește, spion. A te duce de iscoadă, a te duce să iscodeștĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

iscoádă s. f., g.-d. art. iscoádei; pl. iscoáde

iscoádă s. f., g.-d. art. iscoádei; pl. iscoáde


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ISCOÁDĂ s. (IST.) spion, (prin Transilv.) verbuncaș, (înv.) cearșit, limbă, privitor.

ISCOÁDĂ s. v. analiză, cercetare, examinare, observare, observație, scrutare, studiere, studiu.

ISCOA s. spion, (prin Transilv.) verbuncaș, (înv.) cearșit, limbă, privitor.

iscoa s. v. ANALIZĂ. CERCETARE. EXAMINARE. OBSERVARE. OBSERVAȚIE. SCRUTARE. STUDIERE. STUDIU.

Intrare: iscoadă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iscoa
  • iscoada
plural
  • iscoade
  • iscoadele
genitiv-dativ singular
  • iscoade
  • iscoadei
plural
  • iscoade
  • iscoadelor
vocativ singular
  • iscoa
  • iscoado
plural
  • iscoadelor

iscoadă

  • 1. Persoană însărcinată să facă, în taină, cercetări sau să obțină informații în interesul cuiva; militar trimis în recunoaștere.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cercetaș, -ă spion, -oană (persoană) 3 exemple
    exemple
    • Iscoadele trimise să-i caute urma, nu l-au mai aflat niciodată. GALAN, Z. R. 40.
      surse: DLRLC
    • Forfotesc iscoade multe ca să afle, să scornească: Cine-s prea ciudații oaspeți de la crîșma-mpărătească. IOSIF, P. 63.
      surse: DLRLC
    • Fă ochii-n patru; de boieri să-ți fie teamă, E-n primejdie iscoada cînd e taina mai de seamă. DAVILA, V. V. 21.
      surse: DLRLC

etimologie: