irupt, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~pți, ~e / E: irupe] 1-2 Care (a ieșit la iveală sau) s-a manifestat brusc și cu putere. 3 (D. apa unui râu) Care s-a revărsat brusc.

IRUPE, irup, vb. III. Intranz. A ieși la iveală sau a se manifesta dintr-o dată și cu putere, a izbucni; a năvăli, a năpădi; a intra cu violență. ♦ Fig. a se revărsa, a deborda. [Var.: irumpe vb.III] – Din lat. irrumpere (după rupe).

IRUPE vb. III intr. A izbucni; a năvăli, a intra cu violență. [P.i. irup, var. irumpe vb. III. / < lat. irrumpere].

A IRUPE irup intranz. 1) (despre acțiuni, stări, fenomene ale naturii etc.) A începe brusc și cu violență; a se stârni; a izbucni; a se dezlănțui; a se declanșa. 2) (despre lichide, aburi, gaze) A ieși cu putere printr-o deschizătură îngustă; a țâșni; a izbucni. 3) (despre persoane) A intra cu violență. 4) (despre ape curgătoare) A ieși din albie; a trece peste maluri; a se revărsa; a deborda. /<lat. irrumpere^[1]

*irúp, irúpt, a irúpe v. intr. (lat. irrúmpere. V. rup). Năvălesc (invadez) subit și violent.

irupe (a izbucni) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. irup^[1]

IRUPE vb. v. erupe.^[1]