14 definiții pentru iris (bot.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

iris [At: C. PETRESCU, Î. I, 22 / Pl: ~iși (sm), ~uri (sn) / E: fr iris, lat iris] 1 sn Membrană colorată, circulară a ochiului, situată înaintea cristalinului, în mijlocul căreia se află pupila. 2 sn Diafragmă cu diametru variabil, folosită la instrumentele optice pentru a regla fasciculul de lumină care pătrunde în instrument. 3 sm (Bot; reg) Stânjenel (Iris florentina).

ÍRIS, (I) irisuri, s. n., (II) iriși, s. m. I. S. n. 1. Membrană circulară, colorată a ochiului, situată înaintea cristalinului, în mijlocul căreia se găsește pupila. 2. Diafragmă cu diametru variabil, folosită la instrumentele optice pentru a regla fasciculul de lumină care pătrunde în instrument. II. S. m. (Bot.) Stânjenel. – Din fr., lat. iris.

ÍRIS, (I) irisuri, s. n., (II) iriși, s. m. I. S. n. 1. Membrană circulară, colorată a ochiului, situată înaintea cristalinului, în mijlocul căreia se găsește pupila. 2. Diafragmă cu diametru variabil, folosită la instrumentele optice pentru a regla fasciculul de lumină care pătrunde în instrument. II. S. m. (Bot.) Stânjenel. – Din fr., lat. iris.

ÍRIS1, iriși, s. m. (Bot.) Stînjenel. Vezi lungi terase suspendate, cu iriși de argint aprinși. CAZIMIR, L. U. 40.

ÍRIS s.m. Plantă erbacee perenă cu frunze lungi și cu flori mari, violete, albe sau galbene; (pop.) stânjenel. [< fr. iris].

ÍRIS I. s. n. 1. curcubeu, spectru solar. 2. membrană colorată circulară a ochiului, așezată între cornee și partea anterioară a cristalinului, străbătută de pupilă. 3. diafragmă a unor aparate optice, care are în centru un orificiu cu diametru variabil. II. s. m. plantă erbacee perenă cu frunze lungi și cu flori mari, violete, albe sau galbene; stânjenel. (< fr., lat. iris)

ÍRIS2 íriși m. 1) Plantă erbacee decorativă cultivată pentru florile sale mari, de diferite culori, și folosită în farmaceutică, parfumerie; stânjenel. 2) Floare a unei astfel de plante. /<fr. iris

iris n. 1. perdea felurit colorată ce înconjoară pupila ochiului; 2. plantă numită vulgar stânjinel.

íris n., pl. urĭ (fr. iris, d. vgr. íris, íridos, curcubeŭ, care e și numele uneĭ zeițe mitologice care era trimeasa zeilor. V. iride). Anat. Membrana circulară retráctilă dintre cornee și fața anterioară a cristalinuluĭ și care, după indivizĭ, e colorată în cafeniŭ închis (aproape negru), galben albastru, cenușiŭ, verde. Min. O varietate de cŭarț care prezentă colorile curcubeuluĭ cînd o crăpĭ. S. m., pl. irișĭ. Zool. Un fel de fluture. Bot. Planta numită pop. stînjinel.

cátiță sf [At: VICIU, GL. / Pl: ~țe / E: Catița] 1 (Bot; Trs) Stânjenel (Iris germanica) 2 (Bot; reg; îs) ~ vânătă Planta Iris caespitosa.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

íris1 (plantă) s. m., pl. íriși

íris (bot.) s. m., pl. íriși


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÍRIS s. I. (BOT.) 1. v. stânjenel. 2. (Iris germanica) stânjen, stânjenel, (reg.) ceapă, cocoș, cocoșel, crin, lilie, lilion, paparigă, sabie, spetează, stânjeniță, tulipan, coada-cocoșului, cosița-fetelor, floare-vânătă, frunză-lată, iarbă-lată. 3. (Iris variegata) stânjen, stânjenel, (reg.) lilion păsăresc. II. (ANAT.) (pop.) arcul ochiului.

IRIS s. I. (BOT.) 1. (Iris pseudacorus) stînjenel, stînjen de baltă, stînjen galben, (reg.) spetează, spetegioară, crin-de-apă, crin-galben, lilie-galbenă. 2. (Iris germanica) stînjen, stînjenel, (reg.) ceapă, cocoș, cocoșel, crin, lilie, lilion, paparigă, sabie, spetează, stînjeniță, tulipan, coada-cocoșului, cosița-fetelor, floare-vînătă, frunză-lată, iarbă-lată. 3. (Iris variegata) stînjen, stînjenel, (reg.) lilion păsăresc. II. (ANAT.) (pop.) arcul ochiului.

Intrare: iris (bot.)
iris1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M6)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iris
  • irisul
  • irisu‑
plural
  • iriși
  • irișii
genitiv-dativ singular
  • iris
  • irisului
plural
  • iriși
  • irișilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

iris (bot.)

  • 1. botanică Plantă erbacee perenă cu frunze lungi și cu flori mari, violete, albe sau galbene, folosită în farmaceutică, parfumerie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 NODEX sinonime: stânjenel un exemplu
    exemple
    • Vezi lungi terase suspendate, cu iriși de argint aprinși. CAZIMIR, L. U. 40.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Floare a unei astfel de plante.
      surse: NODEX

etimologie: