opțiuni
  • info

10 definiții pentru ipocrită

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IPOCRIT, -Ă, ipocriți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care se arată altfel de cum este; (om) prefăcut, fățarnic. 2. Adj. (Despre manifestări ale oamenilor, fizionomie etc.) Care trădează, arată ipocrizie. – Din fr. hypocrite.

IPOCRIT, -Ă, ipocriți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care se arată altfel de cum este; (om) prefăcut, fățarnic. 2. Adj. (Despre manifestări ale oamenilor, fizionomie etc.) Care trădează, arată ipocrizie. – Din fr. hypocrite.

IPOCRIT, -Ă, ipocriți, -te, adj. (Despre persoane) Care se arată altfel (de obicei mai bun) de cum este, care simulează sentimente pe care nu le are; prefăcut, fățarnic; (despre manifestări ale oamenilor) care dovedește fățărnicie. Se răsuci pe scaun, cu indignare ipocrită. C. PETRESCU, Î. I 10. Dar protestările lor erau ipocrite și mincinoase. BOLINTINEANU, O. 248. ◊ (Substantivat) Nadina socotea pe Tecla o ipocrită fără înțelegere pentru viața modernă. REBREANU, R. I 58. De ce voiești ca să mă faci Un ipocrit, care să spuie că n-are-n el nici o credință? MACEDONSKI, O. I 217.

IPOCRIT, -Ă adj., s. m. f. (om) prefăcut, fățarnic, fals. (< fr. hypocrite)

IPOCRIT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre persoane) Care este lipsit de sinceritate; prefăcut; fățarnic; iezuitic; duplicitar. [Sil. -po-crit] /<fr. hypocrite

*ipocrít, -ă adj. și s. (fr. hypocrite, it. ipócrita și ipócrito, lat. hypócrita și hypócrites, d. vgr. ῾ypokrités, d. ῾ypó, dedesupt, și krino, judec. V. critic, cern). Plin de ipocrizie, prefăcut, fățarnic: om ipocrit, aer ipocrit, un ipocrit. Adv. Cu ipocrizie. – Ca adj. și adv. se zice și ipocritic (vgr. ῾ypokritikós).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ipocrit (desp. -po-crit) adj. m., s. m., pl. ipocriți; adj. f., s. f. ipocrită, pl. ipocrite

ipocrit (-po-crit) adj. m., s. m., pl. ipocriți; adj. f., s. f. ipocrită, pl. ipocrite

ipocrit

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

IPOCRIT s., adj. 1. s. fățarnic, mincinos, perfid, prefăcut, șiret, viclean, (livr.) fariseu, (reg.) proclet, (înv.) telpiz, (fig.) iezuit, tartuf, trombonist. (Mare ~ mai e și ăsta!) 2. adj. duplicitar, fals, fariseic, fățarnic, mincinos, perfid, prefăcut, șiret, viclean, (livr.) machiavelic, (rar) machiavelistic, (reg.) proclet, (înv.) fățărit, telpiz, (fig.) iezuit, iezuitic, (pop. fig.) pestriț, (înv. fig.) calp, zugrăvit. (O comportare ~ă.)

IPOCRIT s., adj. 1. s. fățarnic, mincinos, perfid, prefăcut, șiret, viclean, (livr.) fariseu, (reg.) proclet, (înv.) telpiz, (fig.) iezuit, tartuf, trombonist. (Mare ~ mai e și ăsta!) 2. adj. duplicitar, fals, fariseic, fățarnic, mincinos, perfid, prefăcut, șiret, viclean, (livr.) machiavelic, (rar) machiavelistic, (reg.) proclet, (înv.) fățărit, telpiz, (fig.) iezuit, iezuitic, (pop. fig.) pestriț, (înv. fig.) calp, zugrăvit. (O comportare ~.)

Intrare: ipocrită
  • silabație: i-po-cri-tă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ipocrită
  • ipocrita
plural
  • ipocrite
  • ipocritele
genitiv-dativ singular
  • ipocrite
  • ipocritei
plural
  • ipocrite
  • ipocritelor
vocativ singular
  • ipocrită
  • ipocrito
plural
  • ipocritelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ipocrit, ipocrițisubstantiv masculin
ipocrită, ipocritesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care se arată altfel de cum este; om prefăcut, fățarnic. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    • format_quote Nadina socotea pe Tecla o ipocrită fără înțelegere pentru viața modernă. REBREANU, R. I 58. DLRLC
    • format_quote De ce voiești ca să mă faci Un ipocrit, care să spuie că n-are-n el nici o credință? MACEDONSKI, O. I 217. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.