13 definiții pentru ipochimen

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IPOCHIMEN, ipochimeni, s. m. (Înv. și fam.; azi ir.) Persoană, individ, ins. [Acc. și: ipochimen] – Din ngr. ipokímenon. corectat(ă)

ipochimen smn [At: CANTEMIR, IST. 39 / A și: ~men / Pl: ~i, ~e / E: gr ὑποκείμενον] (Grî; prt) Individ.

IPOCHIMEN, ipochimeni, s. m. (Înv.; azi ir.) Persoană, individ, ins. [Acc. și: ipochimen] – Din ngr. ipokímenon.

IPOCHIMEN, ipochimeni, s. m. (Învechit, azi numai ironic) Persoană, personaj, ins, individ. Iată ce ipochimen de amic își găsise ceasul rău să-i scoată în cale. C. PETRESCU, A. R. 11. Firește că, după potriva ipochimenilor, n-are să-ți fie osteneala degeaba... Ai înțeles? CARAGIALE, P. 100. Ah, scumpa mea cucoană Chiriță hăi!... crede-mă că de cînd sînt în lume n-am întîlnit un ipochimen atît de nostim ca mata. ALECSANDRI, T. I 200. – Pl. și: ipochimene (ALECSANDRI, T. 1234) s. n.

ipochimen n. 1. persoană: cunoști tu pe ipochimenele ce locuiesc în mahalaua Izvorului? FIL.; 2. (familiar și ironic) personaj: n’am întâlnit un ipochimen atât de nostim ca mata AL. [Gr. mod.].

ipochímen n., pl. e (ngr. ipokimenon, subĭect, persoană, obĭect. V. pro-chimen). Vechĭ. Personagiŭ, persoană. Azĭ. Iron. Tip, individ: cine e acest ipochimen? V. pramatie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+ipochimen (înv., fam.) s. m./s. n., pl. m. ipochimeni/n. ipochimene

ipochimen (înv., fam.) s. m., pl. ipochimeni

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

IPOCHIMEN s. v. chip, față, figură, individ, ins, om, persoană.

ipochimen s. v. CHIP. FAȚĂ. FIGURĂ. INDIVID. INS. OM. PERSOANĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ipochimen (ipochimeni), s. m. – Persoană, individ. – Mr. ipuchimen. Ngr. ὑποϰείμενον (DAR; Gáldi 200). Sec. XVIII, înv.

Intrare: ipochimen
  • pronunție: ipochimen, ipochimen
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ipochimen
  • ipochimenul
  • ipochimenu‑
plural
  • ipochimeni
  • ipochimenii
genitiv-dativ singular
  • ipochimen
  • ipochimenului
plural
  • ipochimeni
  • ipochimenilor
vocativ singular
  • ipochimenule
  • ipochimene
plural
  • ipochimenilor
ipochimen2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ipochimen
  • ipochimenul
  • ipochimenu‑
plural
  • ipochimene
  • ipochimenele
genitiv-dativ singular
  • ipochimen
  • ipochimenului
plural
  • ipochimene
  • ipochimenelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ipochimen, ipochimenisubstantiv masculin
ipochimen, ipochimenesubstantiv neutru

  • 1. învechit familiar Azi ironic: individ, ins, persoană, personaj. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Iată ce ipochimen de amic își găsise ceasul rău să-i scoată în cale. C. PETRESCU, A. R. 11. DLRLC
    • format_quote Firește că, după potriva ipochimenilor, n-are să-ți fie osteneala degeaba... Ai înțeles? CARAGIALE, P. 100. DLRLC
    • format_quote Ah, scumpa mea cucoană Chiriță hăi!... crede-mă că de cînd sînt în lume n-am întîlnit un ipochimen atît de nostim ca mata. ALECSANDRI, T. I 200. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.