13 definiții pentru ipochimen
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
IPOCHIMEN, ipochimeni, s. m. (Înv. și fam.; azi ir.) Persoană, individ, ins. [Acc. și: ipochimen] – Din ngr. ipokímenon. corectat(ă)
ipochimen smn [At: CANTEMIR, IST. 39 / A și: ~men / Pl: ~i, ~e / E: gr ὑποκείμενον] (Grî; prt) Individ.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IPOCHIMEN, ipochimeni, s. m. (Înv.; azi ir.) Persoană, individ, ins. [Acc. și: ipochimen] – Din ngr. ipokímenon.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
IPOCHIMEN, ipochimeni, s. m. (Învechit, azi numai ironic) Persoană, personaj, ins, individ. Iată ce ipochimen de amic își găsise ceasul rău să-i scoată în cale. C. PETRESCU, A. R. 11. Firește că, după potriva ipochimenilor, n-are să-ți fie osteneala degeaba... Ai înțeles? CARAGIALE, P. 100. Ah, scumpa mea cucoană Chiriță hăi!... crede-mă că de cînd sînt în lume n-am întîlnit un ipochimen atît de nostim ca mata. ALECSANDRI, T. I 200. – Pl. și: ipochimene (ALECSANDRI, T. 1234) s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ipochimen n. 1. persoană: cunoști tu pe ipochimenele ce locuiesc în mahalaua Izvorului? FIL.; 2. (familiar și ironic) personaj: n’am întâlnit un ipochimen atât de nostim ca mata AL. [Gr. mod.].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ipochímen n., pl. e (ngr. ipokimenon, subĭect, persoană, obĭect. V. pro-chimen). Vechĭ. Personagiŭ, persoană. Azĭ. Iron. Tip, individ: cine e acest ipochimen? V. pramatie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ypochimen sm vz ipochimen
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+ipochimen (înv., fam.) s. m./s. n., pl. m. ipochimeni/n. ipochimene
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ipochimen (înv., fam.) s. m., pl. ipochimeni
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ipochimen s. m., pl. ipochimeni
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
IPOCHIMEN s. v. chip, față, figură, individ, ins, om, persoană.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ipochimen s. v. CHIP. FAȚĂ. FIGURĂ. INDIVID. INS. OM. PERSOANĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ipochimen (ipochimeni), s. m. – Persoană, individ. – Mr. ipuchimen. Ngr. ὑποϰείμενον (DAR; Gáldi 200). Sec. XVIII, înv.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- pronunție: ipochimen, ipochimen
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ipochimen, ipochimenisubstantiv masculin ipochimen, ipochimenesubstantiv neutru
- 1. Azi ironic: individ, ins, persoană, personaj. DEX '09 DLRLC
- Iată ce ipochimen de amic își găsise ceasul rău să-i scoată în cale. C. PETRESCU, A. R. 11. DLRLC
- Firește că, după potriva ipochimenilor, n-are să-ți fie osteneala degeaba... Ai înțeles? CARAGIALE, P. 100. DLRLC
- Ah, scumpa mea cucoană Chiriță hăi!... crede-mă că de cînd sînt în lume n-am întîlnit un ipochimen atît de nostim ca mata. ALECSANDRI, T. I 200. DLRLC
-
etimologie:
- ipokímenon DEX '98 DEX '09