IOTACIZARE, iotacizări, s. f. (Fon.) Iodizare. – V. iotaciza.

iotacizare sf [At: DA ms / Pl: ~zări / E: iotaciza] (Fon) 1 Palatalizare a unei consoane sub influența unui iot Si: iodizare (1), iotacism (1). 2 Apariție a unui iot înaintea unei vocale palatale la început de cuvânt sau de silabă Si: iodizare (2), iotacism (2).

IOTACIZARE, iotacizări, s. f. (Fon.) Palatalizare a unei consoane sub influența unui iot; apariția unui iot înaintea unei vocale anterioare la început de cuvânt sau de silabă; iodizare, iotacism (2). – V. iotaciza.

IOTACIZARE, iotacizări, s. f. Acțiunea lui iot asupra unui sunet străin. La conjugarea a IV-a, iotacizarea e generală, din cauză că vocala caracteristică a conjugării este «i». GRAM. ROM. I 270. – Pronunțat: io-.

IOTACIZARE s.f. Acțiunea lui iot asupra unui sunet vecin; palatalizarea unui sunet sub influența lui iot. [< iotaciza].

iotacizare (desp. io-) s. f., g.-d. art. iotacizării; pl. iotacizări

iotacizare (io-) s. f., g.-d. art. iotacizării; pl. iotacizări

iotacizare s. f. (sil. io-), g.-d. art. iotacizării; pl. iotacizări

IOTACIZARE s. (FON.) iodizare, iotacism.

IOTACIZARE s. (FON.) iodizare, iotacism.

IOTACIZARE s. f. (< iotaciza < iotac (ism) + suf. -iza): palatalizarea (înmuierea) unui sunet vecin (de obicei a unei consoane) sub influența unui iot (a semivocalei ĭ, provenită dintr-un i vocalic inițial sau rezultată dintr-un e vocalic în hiat). Astfel: i. consoanei d în cuvântul auz „aud” (< lat. audio, prin fazele *audĭu > audzĭu > auzĭu > auz); i. consoanei l în cuvântul sai „sar” (< lat. salio, prin fazele *salĭu > saĭu > sai); i. consoanei n în cuvântul țiu „țin” (< lat. teneo, prin fazele *tenĭo > tenĭu > ținĭu> țiu); i. consoanei t în cuvântul scoț „scot” (< lat. *excoteo, prin fazele excotĭo > excotĭu > scotĭu > scoț) etc. v. și palatalizare.