IOTACIZARE s. f. (< iotaciza < iotac (ism) + suf. -iza): palatalizarea (înmuierea) unui sunet vecin (de obicei a unei consoane) sub influența unui iot (a semivocalei ĭ, provenită dintr-un i vocalic inițial sau rezultată dintr-un e vocalic în hiat). Astfel: i. consoanei d în cuvântul auz „aud” (< lat. audio, prin fazele *audĭu > audzĭu > auzĭu > auz); i. consoanei l în cuvântul sai „sar” (< lat. salio, prin fazele *salĭu > saĭu > sai); i. consoanei n în cuvântul țiu „țin” (< lat. teneo, prin fazele *tenĭo > tenĭu > ținĭu> țiu); i. consoanei t în cuvântul scoț „scot” (< lat. *excoteo, prin fazele excotĭo > excotĭu > scotĭu > scoț) etc. v. și palatalizare.