9 definiții pentru intrat (s.n.) întrat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTRÁT s. n. Faptul de a intra; (concr.) intrare (1). – V. intra2.

intrat1 sn [At: PSALT. 269/10 / V: (înv) în~ / Pl: (rar) ~uri / E: intra] 1-3 Intrare (2, 33, 40).

INTRÁT s. n. (Rar) Faptul de a intra; (concr.) intrare (1). – V. intra.

INTRÁT1 s. n. (Învechit) 1. Faptul de a intra; intrare. Intratul este prin trei uși. GOLESCU, Î. 170. 2. Loc sau deschizătură pe unde se intră; intrare. Nobilii... au fost tăieți în bucăți la intratul podului Londrei. NEGRUZZI, S. III 367.

intrát n., pl. urĭ. Vechĭ. Intrare. – În nord în- (Dos. V. S. Maĭ 9).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: intrat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intrat
  • intratul
  • intratu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • intrat
  • intratului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întrat
  • ‑ntrat
  • întratul
  • întratu‑
  • ‑ntratul
  • ‑ntratu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • întrat
  • ‑ntrat
  • întratului
  • ‑ntratului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

intrat (s.n.) întrat

  • 1. Faptul de a intra.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Intratul este prin trei uși. GOLESCU, Î. 170.
      surse: DLRLC
  • 2. Loc sau deschizătură pe unde se intră.
    surse: DLRLC sinonime: intrare attach_file un exemplu
    exemple
    • Nobilii... au fost tăieți în bucăți la intratul podului Londrei. NEGRUZZI, S. III 367.
      surse: DLRLC

etimologie: