15 definiții pentru interpelație

din care

Explicative DEX

INTERPELAȚIE, interpelații, s. f. (Rar) Interpelare. [Var.: interpelațiune s. f.] – Din fr. interpellation, lat. interpellatio.

INTERPELAȚIE, interpelații, s. f. (Rar) Interpelare. [Var.: interpelațiune s. f.] – Din fr. interpellation, lat. interpellatio.

interpelație sf [At: MAIORESCU, D. III, 357 / V: (înv) ~iune, ~lățiune / Pl: ~ii / E: fr interpellation] (Rar) 1-3 Interpelare (1-3).

INTERPELAȚIE s.f. Interpelare. [Gen. -iei, var. interpelațiune s.f. / cf. fr. interpellation, lat. interpellatio].

INTERPELAȚIE s. f. interpelare. (< fr. interpellation, lat. interpellatio)

INTERPELAȚIUNE s. f. v. interpelație.

INTERPELAȚIUNE s. f. v. interpelație.

interpelațiune sf vz interpelație

interpelățiune sf vz interpelație

INTERPELAȚIUNE s.f. v. interpelație.

interpelați(un)e f. cereri de explica-țiuni adresate în parlament unui ministru de un deputat sau senator.

*interpelațiúne f. (lat. interpellátio, -ónis). Acțiunea de a interpela. Acțiunea pin care un deputat orĭ senator cere în parlament explicațiunĭ unuĭ ministru. Jur. Somațiune unuĭ martur saŭ uneĭa din părțĭ. – Și -áție, dar maĭ des -áre.

Ortografice DOOM

interpelație (rar) (desp. -ți-e) s. f., art. interpelația (desp. -ți-a), g.-d. art. interpelației; pl. interpelații, art. interpelațiile (desp. -ți-i-)

interpelație (rar) (-ți-e) s. f., art. interpelația (-ți-a), g.-d. art. interpelației; pl. interpelații, art. interpelațiile (-ți-i-)

interpelație s. f. (sil. -ți-e), art. interpelația (sil. -ți-a), g.-d. art. interpelației; pl. interpelații, art. interpelațiile (sil. -ți-i-)[1]

  1. Var. interpelațiune (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

Sinonime

INTERPELAȚIE s. v. interpelare.[1]

  1. Var. interpelațiune (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

INTERPELAȚIE s. interpelare.

Intrare: interpelație
interpelație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • interpelație
  • interpelația
plural
  • interpelații
  • interpelațiile
genitiv-dativ singular
  • interpelații
  • interpelației
plural
  • interpelații
  • interpelațiilor
vocativ singular
plural
interpelațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • interpelațiune
  • interpelațiunea
plural
  • interpelațiuni
  • interpelațiunile
genitiv-dativ singular
  • interpelațiuni
  • interpelațiunii
plural
  • interpelațiuni
  • interpelațiunilor
vocativ singular
plural
interpelățiune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

interpelație, interpelațiisubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „interpelație

Visit YouGlish.com