7 definiții pentru intabulare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTABULÁRE, intabulări, s. f. Acțiunea de a intabula și rezultatul ei. – V. intabula.

INTABULÁRE, intabulări, s. f. Acțiunea de a intabula și rezultatul ei. – V. intabula.

intabulare sf [At: MAIORESCU, D. IV 348 / V: în~ / Pl: ~lări / E: intabula] 1 (Înv; Mol) Trecere a unui amanet în condica divanului. 2 (Jur) Înscriere definitivă a unui act de proprietate sau a unui drept real imobiliar în cartea funciară. 3 (Reg; îf intabulare) Mâncare. corectată

INTABULÁRE, intabulări, s. f. (Transilv. și Bucov.) Acțiunea de a intabula și rezultatul ei.

INTABULÁRE s.f. Acțiunea de a intabula și rezultatul ei. [< intabula].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

intabulare s. f., g.-d. art. intabulării; pl. intabulări

intabuláre s. f., g.-d. art. intabulării; pl. intabulări

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

intabulare (fr. și engl. tablature; germ. Intabulierung, Intavolieren; it. intavolatura) 1. Termen folosit în sec. 16 pentru a indica (într-o semnificație foarte generală) o dispunere a muzicii polifonice* în formă de „tavola” (it. „tabel, listă, tablă”), în care vocile (2) erau așezate una sub alta, împărțite prin bare* de măsură. I. era folosită în notarea partiturii* unui singur instr. polif., spre deosebire de notarea partiturilor pentru grupuri de executanți. Se cunosc i. pentru orgă*, clavecin*, laută*, ce folosesc cu precădere notația tabulaturilor*, precursoare ale basului cifrat*. 2. Termenul i. apare adesea în titlul lucrărilor tipărite pentru aceste instr. soliste („Toccata e partite d’intavolatura di cembalo” di Gerolamo Frescobaldi, 1615; Intabulatura di liuto di Francesco da Milano, 1536). 3. Procedeul de transcriere al lucrărilor vocale (sau altor lucrări de ansamblu*) în notația pentru orgă sau laută. Corespunde procedeului modern de a reduce, în scriitura pentru pian, o lucrare scrisă inițial pentru ansambluri (I, 2) de diferite dimensiuni (camerale sau simf.). V. reducție.

Intrare: intabulare
intabulare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intabulare
  • intabularea
plural
  • intabulări
  • intabulările
genitiv-dativ singular
  • intabulări
  • intabulării
plural
  • intabulări
  • intabulărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

intabulare, intabulărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a intabula și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
  • vezi intabula DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.