instalare sf [At: (a. 1851) URICARIUL, V, 147/27 / Pl: ~lări / E: instala] 1 Învestire solemnă a cuiva într-un post de răspundere Si: instalat¹ (1) Cf înscăunare. 2 Stabilire într-un loc Si: instalat¹ (2). 3 Așezare comodă pe un scaun Si: instalat¹ (3). 4 (Teh; șfg) Montare a unei instalații, a unei aparaturi tehnice, a unei mașini etc. Si: instalat¹ (4).

INSTALARE, instalări, s. f. Acțiunea de a se instala. 1. Montarea unei aparaturi tehnice. 2. Stabilire a unei persoane într-o localitate sau într-o casă. 3. Așezare, în cadrul unei solemnități, a unei persoane nou numite, într-un post de răspundere. După instalarea domnilor, partea cea mare a armatei turcești... se retrăsese. GHICA, S. 122.

INSTALARE s.f. Acțiunea de a instala și rezultatul ei; instalație. [< instala].

*instalațiúne f. (d. instalez; fr. installation). Acțiunea de a saŭ de a te instala. Lucru instalat, așezat în locuință: instalațiune de gaz, de lumină electrică, de apă ș. a. – Și -áție. Ca acțiune, maĭ des -áre.

instalare s. f., g.-d. art. instalării; pl. instalări

instalare s. f., g.-d. art. instalării; pl. instalări

instalare s. f., g.-d. art. instalării; pl. instalări

INSTALARE s. 1. v. stabilire. 2. v. așezare. 3. v. montare.

INSTALARE s. 1. așezare, fixare, oprire, stabilire, statornicire. (~ lor în regiunile de deal.) 2. așezare, plasare. (~ lui într-un fotoliu.) 3. montare. (~ unui utilaj.)