opțiuni
  • info

14 definiții pentru insolit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INSOLIT, -Ă, insoliți, -te, adj. Care surprinde prin caracterul său neobișnuit; neuzitat. – Din fr. insolite, lat. insolitus.

INSOLIT, -Ă, insoliți, -te, adj. Care surprinde prin caracterul său neobișnuit; neuzitat. – Din fr. insolite, lat. insolitus.

insolit, ~ă a [At: HASDEU, I. C. 86 / Pl: ~iți, ~e / E: fr insolite, lat insolitus] 1-2 (Care surprinde prin caracterul său) neobișnuit.

INSOLIT, -Ă, insoliți, -te, adj. (Franțuzism) Care este contrar obiceiului sau uzanțelor; neobișnuit, neuzitat, nepotrivit. Grigore Iuga, enervat de intervenția insolită a arendașului, răspunse apăsat și disprețuitor. REBREANU, R. I 39.

INSOLIT, -Ă adj. (Rar) Contrar obiceiului; neobișnuit. [< fr. insolite, cf. lat. in – ne-, solitus – obișnuit].

INSOLIT, -Ă adj. contrar obiceiului; neobișnuit. ◊ nepotrivit. (< fr. insolite, lat. insolitus)

INSOLIT ~tă (~ți, ~te) Care este contrar obiceiului; neobișnuit. /<fr. insolite, lat. insolitus

*insólit, -ă adj. (lat. in-sólitus. V. insolent). Contrar uzuluĭ, regulelor, obiceĭurilor: demers, huĭet insolit. Adv. În mod insolit: a proceda insolit. – Maĭ des, dar maĭ răŭ insolít (după fr.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

insolit adj. m., pl. insoliți; f. insolită, pl. insolite

insolit adj. m., pl. insoliți; f. insolită, pl. insolite

insolit adj. m., pl. insoliți; f. sg. insolită, pl. insolite

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INSOLIT adj. v. neobișnuit.

INSOLIT adj. v. aparte, deosebit, individual, neobișnuit, singular, special.

INSOLIT adj. bizar, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, năstrușnic, neobișnuit, original, paradoxal, singular, straniu, (livr.) abracadabrant, (rar) străin, (pop.) pidosnic, pocit, poznaș, (Mold.) deșănțat, (Transilv., Ban. și Olt.) șod, (înv.) ciudos, (grecism înv.) paraxin, (fam.) sanchiu, (fam. fig.) fistichiu, întors, sucit, trăsnit. (Ce chestie ~!)

insolit adj. v. APARTE. DEOSEBIT. INDIVIDUAL. NEOBIȘNUIT. SINGULAR. SPECIAL.

Intrare: insolit
insolit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • insolit
  • insolitul
  • insolitu‑
  • insolită
  • insolita
plural
  • insoliți
  • insoliții
  • insolite
  • insolitele
genitiv-dativ singular
  • insolit
  • insolitului
  • insolite
  • insolitei
plural
  • insoliți
  • insoliților
  • insolite
  • insolitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

insolit, insolităadjectiv

  • 1. Care surprinde prin caracterul său neobișnuit. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: neobișnuit nepotrivit neuzitat
    • format_quote Grigore Iuga, enervat de intervenția insolită a arendașului, răspunse apăsat și disprețuitor. REBREANU, R. I 39. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.