12 definiții pentru insectivor (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INSECTIVÓR, -Ă, insectivori, -e, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Animal) care se hrănește cu insecte. 2. S. n. (La pl.) Ordin de mamifere, de talie în general mică, a căror hrană principală o constituie insectele; (și la sg.) animal care face parte din acest ordin. – Din fr. insectivore.

insectivor, ~ă [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr insectivore] 1-2 sn, a (Animal) care se hrănește cu insecte. 3 snp Ordin de mamifere, de talie în general mică, cu dinți ascuțiți, a căror hrană principală o constitue insectele. 4 sn (Șls) Animal din ordinul insectivorelor (3).

INSECTIVÓR, -Ă, insectivori, -e, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Animal) care se hrănește cu insecte. 2. S. n. (La pl.) Ordin de mamifere, de talie în general mică, cu dinți ascuțiți, a căror hrană principală o constituie insectele; (și la sg.) animal care face parte din acest ordin. – Din fr. insectivore.

INSECTIVÓR, -Ă, insectivori, -e, adj. (Despre unele animale) Care se hrănește cu insecte. Cîrtița este un animal insectivor.

INSECTIVÓR, -Ă adj. Care se hrănește cu insecte. // s.n.pl. Ordin de mamifere care se hrănesc cu insecte; (la sg.) animal din acest ordin. [< fr. insectivore, cf. lat. insectum – insectă, vorare – a devora].

INSECTIVÓR, -Ă I. adj., s. n. (animal) care se hrănește cu insecte. II. s. n. pl. ordin de mamifere inferioare cu dentiție slab dezvoltată, plantigrade, care se hrănesc cu insecte. (< fr. insectivore/s/)

INSECTIVÓR1 ~ă (~i, ~e) Care se hrănește cu insecte. /<fr. insectivore[1]

  1. La pl. insectivori – ordin de mamifere... (vezi def. din DEX, NODEX și DN) — LauraGellner

insectivor a. care se hrănește mai ales cu insecte. ║ n. pl. insectivore, ordin de mamifere cari se nutresc cu insecte: ariciul și cârtița.

*insectivór, -ă adj. (d. insect și -vor din carni-vor). Care se nutrește cu insecte, ca: păsărelele, cîrtița, aricĭu. S. n., pl. e. Un insectivor. V. mamifer.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

insectivór1 adj. m., pl. insectivóri; f. insectivóră, pl. insectivóre

insectivór adj. m., pl. insectivóri; f. sg. insectivóră, pl. insectivóre[1]

  1. La pl. insectivori – ordin de mamifere... (vezi def. din DEX, NODEX și DN) — LauraGellner

Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

INSECTI- „insectă”. ◊ L. insectum „insectă” > fr. insecti-, engl. id., germ. insecti- > rom. insecti-.~cid (v. -cid), adj., s. n., (substanță) care distruge insectele; ~fer (v. -fer), adj., purtător de insecte; ~form (v. -form), adj., cu aspect de insectă; ~fug (v. -fug), adj., s. n., (substanță) care îndepărtează insectele dăunătoare prin miros, gust sau culoare; ~vore (v. -vor), adj., s. n. pl., 1. adj., Care se hrănește cu insecte. 2. s. n. pl., Ordin de mamifere mici, cu dinții ascuțiți, a căror hrană principală o constituie insectele.

Intrare: insectivor (adj.)
insectivor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • insectivor
  • insectivorul
  • insectivoru‑
  • insectivo
  • insectivora
plural
  • insectivori
  • insectivorii
  • insectivore
  • insectivorele
genitiv-dativ singular
  • insectivor
  • insectivorului
  • insectivore
  • insectivorei
plural
  • insectivori
  • insectivorilor
  • insectivore
  • insectivorelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

insectivor (adj.)

  • 1. Care se hrănește cu insecte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Cârtița este un animal insectivor.
      surse: DLRLC

etimologie: