10 definiții pentru insectifug (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

insectifug, ~ă sn, a [At: LTR2 / V: ~tof~ / Pl: ~ugi, ~uge / E: fr insectifuge] 1-2 (Substanță chimică) producătoare, prin miros, gust, culoare sau alte proprietăți, a îndepărtării insectelor dăunătoare.

INSECTIFÚG, -Ă, insectifugi, -ge, adj., s. n. 1. Adj. Care îndepărtează insectele. 2. S. n. Substanță care, prin miros, gust, culoare sau altă proprietate, îndepărtează insectele dăunătoare. – Din fr. insectifuge.

INSECTIFÚG, -Ă, insectifugi, -ge, adj., s. n. 1. Adj. Care îndepărtează, care gonește insectele. 2. S. n. Substanță chimică care, prin mirosul, gustul, culoarea sau altă proprietate a ei, îndepărtează insectele dăunătoare. – Din fr. insectifuge.

INSECTIFÚG, -Ă, insectifugi, -e, adj. (Și substantivat) Care îndepărtează insectele prin miros, prin gust sau prin culoare.

INSECTIFÚG, -Ă adj., s.n. (Substanță) care îndepărtează insectele datorită mirosului, gustului sau culorii sale. [< fr. insectifuge, cf. lat. insectum – insectă, fugare – a fugări].

INSECTIFÚG, -Ă adj., s. n. (substanță) care îndepărtează insectele dăunătoare prin miros, gust sau culoare. (< fr. insectifuge)

INSECTIFÚG ~gă (~gi, ~ge) și substantival Care prin proprietățile sale alungă insectele. /<fr. insectifuge


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

insectifúg1 adj. m., pl. insectifúgi; f. insectifúgă, pl. insectifúge

insectifúg adj. m., pl. insectifúgi; f. sg. insectifúgă, pl. insectifúge


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

INSECTI- „insectă”. ◊ L. insectum „insectă” > fr. insecti-, engl. id., germ. insecti- > rom. insecti-.~cid (v. -cid), adj., s. n., (substanță) care distruge insectele; ~fer (v. -fer), adj., purtător de insecte; ~form (v. -form), adj., cu aspect de insectă; ~fug (v. -fug), adj., s. n., (substanță) care îndepărtează insectele dăunătoare prin miros, gust sau culoare; ~vore (v. -vor), adj., s. n. pl., 1. adj., Care se hrănește cu insecte. 2. s. n. pl., Ordin de mamifere mici, cu dinții ascuțiți, a căror hrană principală o constituie insectele.

Intrare: insectifug (adj.)
insectifug1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A11)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • insectifug
  • insectifugul
  • insectifugu‑
  • insectifu
  • insectifuga
plural
  • insectifugi
  • insectifugii
  • insectifuge
  • insectifugele
genitiv-dativ singular
  • insectifug
  • insectifugului
  • insectifuge
  • insectifugei
plural
  • insectifugi
  • insectifugilor
  • insectifuge
  • insectifugelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

insectifug (adj.)

  • 1. Care îndepărtează insectele.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: