10 definiții pentru inițiat (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INIȚIÁT, -Ă, inițiați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care posedă cunoștințe suficiente într-un domeniu; cunoscător. [Pr.: -ți-at] – V. iniția. Cf. fr. initié.

INIȚIÁT, -Ă, inițiați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care posedă cunoștințe suficiente într-un domeniu; cunoscător. [Pr.: -ți-at] – V. iniția. Cf. fr. initié.

inițiat, ~ă [At: CARAGIALE, N. S. 30 / Pl: ~ați, ~e / E: iniția] 1-2 smf, a (Persoană) care posedă suficiente cunoștințe într-un domeniu. 3-4 smf, a (Persoană) documentată într-un domeniu de activitate secret. 5-6 smf, a (Persoană) primită în rândurile unui anumit cult. 7 a (D. o acțiune) Căreia i se pun bazele. 8 a (D. explozii, reacții) Declanșat.

INIȚIÁT, -Ă, inițiați, -te, adj. Care posedă cunoștințe într-un anumit domeniu; cunoscător, priceput. Să nu se crează de cătră public – mai puțin inițiat în ale mișcării literare – că ar fi în citațiunea de mai sus o falsificare. CARAGIALE, N. S. 30. ♦ (Substantivat) Persoană care a fost introdusă într-un domeniu de preocupări, într-o problemă etc. Nimeni, afară de cîțiva inițiați în secretul celor ce se puneau la cale, nu bănui nimic. CAMIL PETRESCU, O. II 307. – Pronunțat: -ți-at.

INIȚIÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Persoană) care a primit (primele) cunoștințe într-un domeniu (într-o religie, într-un cult secret, într-o știință etc.). [Pron. -ți-at. / < iniția].

INIȚIÁT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care a primit (primele) cunoștințe într-un domeniu. (< iniția)

INIȚIÁT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre persoane) Care a beneficiat de cunoștințe (inițiale) într-un domeniu. /v. a (se) iniția

inițiat a. și m. cel admis la unele mistere.

*inițiát, -ă adj. și s. Care e în curent cu oare-care mistere, practice saŭ științe.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

inițiát (-ți-at) adj. m., s. m., pl. inițiáți; adj. f., s. f. inițiátă, pl. inițiáte

inițiát adj. m., s. m. (sil. -ți-at), pl. inițiáți; f. sg. inițiátă, pl. inițiáte

Intrare: inițiat (s.m.)
inițiat2 (s.m.) substantiv masculin
  • silabație: -ți-at info
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inițiat
  • inițiatul
  • inițiatu‑
plural
  • inițiați
  • inițiații
genitiv-dativ singular
  • inițiat
  • inițiatului
plural
  • inițiați
  • inițiaților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

inițiat inițiată

  • 1. (Persoană) care posedă cunoștințe suficiente într-un domeniu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: cunoscător, -oare priceput attach_file 2 exemple
    exemple
    • Să nu se crează de cătră public – mai puțin inițiat în ale mișcării literare – că ar fi în citațiunea de mai sus o falsificare. CARAGIALE, N. S. 30.
      surse: DLRLC
    • Nimeni, afară de cîțiva inițiați în secretul celor ce se puneau la cale, nu bănui nimic. CAMIL PETRESCU, O. II 307.
      surse: DLRLC

etimologie: