13 definiții pentru ingerință ingerență


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INGERÍNȚĂ, ingerințe, s. f. Amestec ilegal, intervenție în treburile unei persoane sau în viața unui stat, tinzând la știrbirea libertății și a independenței de acțiune și la impunerea unui anumit punct de vedere. – Din fr. ingérence.

INGERÍNȚĂ, ingerințe, s. f. Amestec ilegal, intervenție în treburile unei persoane sau în viața unui stat, tinzând la știrbirea libertății și a independenței de acțiune și la impunerea unui anumit punct de vedere. – Din fr. ingérence.

ingerință sf [At: (a. 1865) URICARIUL X, 379/15 / V: ~ren~ / Pl: ~țe / E: fr ingérence] 1-3 Amestec (nedorit,) (ilegal sau) forțat în viața unei persoane, a unui stat etc. Cf intervenție.

INGERÍNȚĂ, ingerințe, s. f. Intervenție, amestec forțat în treburile unei persoane sau în viața unui stat, abuz tinzînd la știrbirea libertății și independenței de acțiune și la impunerea arbitrară a unui anumit punct de vedere (adesea cu scopul de a realiza un oarecare profit).

INGERÍNȚĂ s.f. (Rar) Intervenție, amestec nedorit, forțat în viața unei persoane, a unui stat etc. [Cf. fr. ingérence].

INGERÍNȚĂ s. f. intervenție, amestec nedorit în viața unei persoane, a unui stat. (< fr. ingérence)

INGERÍNȚĂ ~e f. Amestec ilegal, nejustificat (în treburile altei persoane, altei țări etc.); imixtiune. /<fr. ingérence

ingerință f. intervenire, amestec (mai ales în alegeri).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ingerínță (amestec) s. f., g.-d. art. ingerínței; pl. ingerínțe

ingerínță s. f., g.-d. art. ingerínței; pl. ingerínțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INGERINȚĂ s. amestec, imixtiune, intervenție. (~ în treburile altui stat.)

Intrare: ingerință
ingerință substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ingerință
  • ingerința
plural
  • ingerințe
  • ingerințele
genitiv-dativ singular
  • ingerințe
  • ingerinței
plural
  • ingerințe
  • ingerințelor
vocativ singular
plural
ingerență
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

ingerință ingerență

  • 1. Amestec ilegal, intervenție în treburile unei persoane sau în viața unui stat, tinzând la știrbirea libertății și a independenței de acțiune și la impunerea unui anumit punct de vedere.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: amestec imixtiune intervenție

etimologie: