înfipt¹ sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: înfige] (Îvr) 1-3 Înfigere (1-3). 4 Înțepare. 5-9 Înfigere (5-9).

înfipt², ~ă [At: BELDIMAN, N. P. I. 54 / V: (pop) încipt / Pl: ~iți, ~e / E: înfige] 1 a (D. obiecte ascuțite) Împlântat. 2 a (Fig; d. privire) Ațintit. 3 av De-a dreptul. 4 a Bătut în cuie Si: țintuit. 5 a Neclintit. 6 a (Fig; d. oameni) Fudul. 7 a (Fig; d. oameni) Meditativ. 8 a (Fam; d. oameni) Cutezător. 9 a (Fig; d. oameni) Descurcăreț. 10 a (Fig: d. oameni) Cu prestanță Si: impunător. 11 a (Pex) Obraznic. 12 a (Fig; d. oameni) Serios.

ÎNFIPT, -Ă, înfipți, -te, adj. 1. Nemișcat, neclintit, țeapăn. Turcii stau înfipți pe scaune mestecînd liniștiți. BART, S. M. 27. 2. (Familiar) Îndrăzneț, cutezător, hotărît. Din rîndurile lucrătorilor ieși unul înfipt. PAS, Z. IV 152. Din cănițele de alamă se linciureau două slujnicuțe înfipte, alintîndu-se dezmierdat. C. PETRESCU, A. R. 8. ♦ (Adverbial) De-a dreptul, direct. Copilul s-a dus înfipt la jucării.

ÎNFIPT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNFIGE. 2) fam. Care nu se dă bătut; bățos. 3) depr. Care este stăpânit de mândrie și impertinență. /v. a înfige

înfipt a. 1. împlântat; 2. țeapăn, drept în sus; 3. fig. afectat: femeie înfiptă.

înfípt, -ă adj. (d. înfig). Fig. Țeapăn și gata de ceartă: o țopîrlancă înfiptă.

înfipt, -ă, înfipți, -te s. m., s. f., adj. v. înfigăreț

ÎNFIPT adj. v. îndrăzneț.

înfipt adj. v. ÎNDRĂZNEȚ.