INFANTIL, -Ă, infantili, -e, adj. Care ține de copii, pentru copii, referitor la copii, al copiilor. ◊ Paralizie infantilă = poliomielită. ♦ Fig. Copilăresc, pueril, neserios. – Din fr. infantile, lat. infantilis.

infantil, ~ă a [At: ANGHEL-IOSIF, C. M. I, 97 / Pl: ~i, ~e / E: fr infantile, lat infantilis] 1 Care este specific copiilor. 2 Referitor la copii. 3 (Med; îs) Paralizie ~ă Poliomielită. 4 (Med; îs) Holeră ~ă Holeră care atacă pe copii. 5 (Îs) Clinică ~ă Clinică în care sunt îngrijiți copiii mici. 6 (Fig) Neserios.

INFANTIL, -Ă, infantili, -e, adj. De copii, pentru copii, referitor la copii, al copiilor. ◊ Paralizie infantilă = poliomielită. ◊ Fig. Copilăresc, pueril, neserios. – Din fr. infantile, lat. infantilis.

INFANTIL, -Ă, infantili, -e, adj. 1. De copii, pentru copii, referitor la copii. Clinică infantilă. ▭ În urma acțiunii sistematice întreprinse de puterea populară în vederea ocrotirii sănătății publice, s-a ajuns la o scădere fără precedent în țara noastră a mortalității generale și a mortalității infantile. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2760. ◊ Paralizie infantilă = boală cu caracter epidemic, produsă de un virus care atinge mai ales pe copii și care produce paralizia anumitor mușchi. 2. (Rar) Fig. Lipsit de seriozitate, neserios, copilăresc. Aceasta e o infamie, O născocire infantilă. ANGHEL- IOSIF, C. M. I 97.

INFANTIL, -Ă adj. 1. De (pentru) copii, al copiilor. ◊ (Med.) Paralizie infantilă = poliomielită. 2. (Fig.) Copilăresc, pueril; neserios. [< fr., it. infantile, cf. lat. infans – copil].

INFANTIL, -Ă adj. 1. de copii, al copiilor. ♦ paralizie ~ă = poliomielită. 2. (fig.) copilăresc, pueril; neserios. (< fr. infantile, lat. infantilis)

INFANTIL ~ă (~i, ~e) 1) Care este caracteristic pentru copii (în ceea ce privește nivelul intelectual și afectiv); propriu copiilor; copilăresc; pueril. 2) Care ține de prima copilărie. Boală ~ă. 3) fig. (despre oameni maturi) Care manifestă lipsă de maturitate; copilăros; pueril; naiv. /<fr. infantile, lat. infantilis

infantil a. de. copil mic: clinică infantilă.

*infantíl, -ă adj. (lat. infantilis, d. infans, copil). De copil mic: clinică infantilă.

materno-infantil, -ă adj. Pentru mamă și copil ◊ „Ceea ce vedeți desenat pe calc va fi «mâine» Centrul materno-infantil, instituție medicală reprezentativă, cu sarcini de asistență medicală, de metodologie și îndrumare teritorială, de cercetare aplicativă și de învățământ.” I.B. 16 III 74 p. 3. ◊ „În cadrul complexului spitalicesc din orașul Gh. Gheorghiu-Dej a fost dat în folosință un modern bloc materno-infantil cu o capacitate de 250 de locuri.” R.l. 2 III 84 p. 5 (din materno- + infantil)

infantil adj. m., pl. infantili; f. infantilă, pl. infantile

infantil adj. m., pl. infantili; f. infantilă, pl. infantile

infantil adj. m., pl. infantili; f. sg. infantilă, pl. infantile

INFANTIL adj. 1. v. copilăresc. 2. copilăresc, naiv, pueril. (Ce sunt gesturile astea ~?)

INFANTIL adj. 1. copilăresc, (livr.) pueril, (înv.) pruncesc. (Jocuri ~.) 2. copilăresc, naiv, pueril. (Ce sînt gesturile astea ~?)