INFANTICID, -Ă, infanticizi, -de, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Părinte) care își ucide propriul copil. 2. S. n. (Jur.) Ucidere a propriului copil; pruncucidere. ♦ Ucidere a unui copil. – Din fr. infanticide, lat. infanticidium.

infanticid, ~ă [At: DA ms / Pl: ~izi, ~e, (2-3) ~uri / E: fr infanticide] 1 a (Liv) Care ucide un copil. 2 sn (Jur) Ucidere a unui copil Si: pruncucidere. 3 sn (Jur) Ucidere a propriului copil Si: pruncucidere.

INFANTICID, infanticiduri, s. n. (Jur.) Ucidere a propriului copil; pruncucidere. ♦ Ucidere a unui copil. – Din fr. infanticide, lat. infanticidium.

INFANTICID s. n. (Jur. ) Ucidere a propriului copil. V. pruncucidere.

INFANTICID s.n. Ucidere a propriului copil nou-născut; pruncucidere. [< fr. infanticide, cf. lat. infans – copil, caedere – a ucide].

INFANTICID, -Ă I. adj., s. m. f. (părinte) care își ucide propriul copil nou-născut. II. s. n. pruncucidere. (< fr. infanticide, lat. infanticidum)

INFANTICID² ~e n. Crimă constând în uciderea propriului copil; pruncucidere. /<fr. infanticide, lat. infanticidium

infanticid n. ucidere de copil, mai ales de curând născut. ║ a. cel ce comite asemenea crimă.

*infanticíd, -ă s. și adj. (lat. infanticida, d. infans, copil, și [oc]-cídere, a ucide. V. ucid). Ucigaș de pruncĭ: o mamă infanticidă. S. n., pl. e. Infanticidiŭ.

infanticid¹ (crimă) s. n., pl. infanticide

!infanticid² s. n., pl. infanticide

infanticid s. n., pl. infanticiduri

INFANTICID s. v. pruncucidere.

INFANTICID s. (JUR.) pruncucidere.

INFANTI- „copil, prunc”. ◊ L. infans, ntis „copil” > fr. infanti-, engl. id, it. id. > rom. infanti-. □ ~cid (v. -cid), s. n., ucidere de către mamă a copilului imediat după naștere; sin. pruncucidere.