6 definiții pentru ineluș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INELÚȘ, inelușe, s. n. Diminutiv al lui inel.Inel + suf. -uș.

INELÚȘ, inelușe, s. n. Diminutiv al lui inel.Inel + suf. -uș.

ineluș sn [At: ANON. CAR. / Pl: ~șe / E: inel + -uș] 1-8 (Șhp) Ineaș (1-8). 9 (Îrg; îcs) De-a ~l sau de-a ~u’nvârtecuș ori ~-bungheluș Joc de copii în care unul stă culcat cu fața la pământ, și trebuie să ghicească la care dintre copiii care îl împung cu degetul în spate se află un inel Si: de-a inelul (5).

INELUȘ, inelușe, s. n. Diminutiv al lui inel. Și tu ți-ai lăsat Inelușul tău în degetul meu. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 502. Ține inelușul meu Și du-l unde voiesc eu. ALECSANDRI, P. P. 145. ◊ De-a inelușul = ineluș-învîrtecuș, v. învîrtecuș.

inelúș n., pl. e. Inel mic. Ineluș-învîrtecuș n. Un joc copilăresc care consistă dintr’un inel pe care-l transmit din mînă’n mînă, și unu trebuĭe să-l găsească după ce altu-ĭ zice: Ineluș învîrtecuș, Gîcĭ pe-al cuĭ deget te-am pus.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

inelúș s. n., pl. inelúșe

inelúș s. n., pl. inelúșe

Intrare: ineluș
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ineluș
  • inelușul
  • inelușu‑
plural
  • inelușe
  • inelușele
genitiv-dativ singular
  • ineluș
  • inelușului
plural
  • inelușe
  • inelușelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ineluș

  • 1. Diminutiv al lui inel.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Și tu ți-ai lăsat Inelușul tău în degetul meu. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 502.
      surse: DLRLC
    • Ține inelușul meu Și du-l unde voiesc eu. ALECSANDRI, P. P. 145.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Inel + sufix -uș.
    surse: DEX '09 DEX '98