9 definiții pentru inductivitate
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
INDUCTIVITATE, inductivități, s. f. (Fiz.) Inductanță. – Din fr. inductivité.
INDUCTIVITATE, inductivități, s. f. (Fiz.) Inductanță. – Din fr. inductivité.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
inductivitate sf [At: LTR / Pl: ~tăți / E: fr inductivité] (Fiz) Inductanță.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INDUCTIVITATE s.f. (Fiz.) Inductanță. [< fr. inductivité, germ. Induktivität].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INDUCTIVITATE s. f. inductanță. (< germ. Induktivität)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
inductivitate s. f., g.-d. art. inductivității; pl. inductivități
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
inductivitate s. f., g.-d. art. inductivității; pl. inductivități
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
inductivitate s. f., g.-d. art. inductivității; pl. inductivități
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
INDUCTIVITATE s. (FIZ.) inductanță. (~ unui circuit electric.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
INDUCTIVITATE s. (FIZ.) inductanță. (~ unui circuit electric.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F117) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
inductivitate, inductivitățisubstantiv feminin
- 1. Inductanță. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: inductanță
etimologie:
- inductivité DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.