12 definiții pentru inductiv
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
INDUCTIV, -Ă, inductivi, -e, adj. Care procedează prin inducție (1), care se bazează pe inducție. ◊ Metodă inductivă = metodă de cercetare care procedează prin ridicarea de la particular la general, prin urmărirea trecerii de la efect la cauză. – Din fr. inductif.
INDUCTIV, -Ă, inductivi, -e, adj. Care procedează prin inducție (1), care se bazează pe inducție. ◊ Metodă inductivă = metodă de cercetare care procedează prin ridicarea de la particular la general, prin urmărirea trecerii de la efect la cauză. – Din fr. inductif.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
inductiv, ~ă a [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr inductif] 1 Care procedează prin inducție (1). 2 Care se bazează pe inducție (1). 3 (Îs) Metodă ~ă Metodă de cercetare care își organizează raționamentele pornind de la particular Ia general, de la cauză la efect.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INDUCTIV, -Ă, inductivi, -e, adj. Care recurge la inducție (1), care procedează prin inducție, care se bazează pe inducție. Metodă inductivă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de gall
- acțiuni
INDUCTIV, -Ă adj. Făcut prin inducție (1), bazat pe inducție. [< fr. inductif, cf. lat. inductivus].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INDUCTIV, -Ă adj. care procedează prin inducție (1), bazat pe inducție. (< fr. inductif, lat. inductivus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
INDUCTIV ~ă (~i, ~e) Care este bazat pe inducție; format prin inducție. /<lat. inductivus, fr. inductif
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
inductiv a. care procede prin inducțiune: metodă inductivă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*inductív, -ă adj. (lat. in-ductivus). Care procedează pin inducțiune: metodă inductivă. Adv. În mod inductiv, pin inducțiune.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
inductiv adj. m., pl. inductivi; f. inductivă, pl. inductive
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
inductiv adj. m., pl. inductivi; f. inductivă, pl. inductive
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
inductiv adj. m., pl. inductivi; f. sg. inductivă, pl. inductive
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
INDUCTÍV, -Ă (< fr.) adj. 1. (LOG.) Care procedează prin inducție (1), care se bazează pe inducție. ◊ Metode inductive = metode care procedează de la particular la general, de la efect la cauză. ◊ Metode inductive de cercetare a cauzalității = metode folosite în știință în vederea stabilirii legăturilor cauzale obiective dintre fenomene, formulate inițial de Fr. Bacon și sistematizate de J.St. Mill: metoda concordanței, metoda diferenței, metoda variațiilor concomitente și metoda rămășițelor. 2. (FIZ.) care se referă la inducția electromagnetică ori se datorează acestui fenomen (ex. curent i.). ◊ Reactanță i. = mărime egală cu produsul dintre inductivitatea unui element de circuit electric și pulsația curentului alternativ.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
inductiv, inductivăadjectiv
-
- 1.1. Metodă inductivă = metodă de cercetare care procedează prin ridicarea de la particular la general, prin urmărirea trecerii de la efect la cauză. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
etimologie:
- inductif DEX '09 DEX '98 DN