INDUCTÍV, -Ă (< fr.) adj. 1. (LOG.) Care procedează prin inducție (1), care se bazează pe inducție. ◊ Metode inductive = metode care procedează de la particular la general, de la efect la cauză. ◊ Metode inductive de cercetare a cauzalității = metode folosite în știință în vederea stabilirii legăturilor cauzale obiective dintre fenomene, formulate inițial de Fr. Bacon și sistematizate de J.St. Mill: metoda concordanței, metoda diferenței, metoda variațiilor concomitente și metoda rămășițelor. 2. (FIZ.) care se referă la inducția electromagnetică ori se datorează acestui fenomen (ex. curent i.). ◊ Reactanță i. = mărime egală cu produsul dintre inductivitatea unui element de circuit electric și pulsația curentului alternativ.