9 definiții pentru indigo (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INDIGÓ, (1,3,4) indigouri, s. n., (2) adj. invar. 1. S. n. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului luminii, cuprinsă între albastru și violet. 2. Adj. invar. Care are culoarea descrisă mai sus. 3. S. n. Materie colorantă albastru-închis, extrasă din frunzele mai multor plante tropicale sau obținută sintetic din anilină sau din acid antranilic și folosită pentru vopsirea lânii și a bumbacului. 4. S. n. Hârtie-carbon folosită la copiere; plombagină. [Var.: indigóu s. n.] – Din fr. indigo.

indigo [At: PONI, CH. 76/16 / V: ~u / Pl: ~uri / E: fr indigo] 1 sn Una dintre culorile fundamentale ale spectrului luminii, aflată între albastru și violet. 2 a Care are culoarea indigo (1). 3 sn Materie colorantă albastru închis, extrasă din frunzele mai multor plante tropicale sau obținută sintetic din anilină sau acid antranilic, folosită la colorarea textilelor. 4 sn Plantă tropicală din care se extrage indigoul (3) (Indigofera). 5 sn Hârtie specială folosită la copiere Si: hârtie-carbon, (iuz) plombagină. 6 sn (Chm; îs) Alb de ~ Principiu colorant al indigoului (3), pulbere cristalină solubilă în alcool și în eter Si: indigotină.

INDIGÓ, indigouri, s. n., adj. invar. 1. S. n. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului luminii, cuprinsă între albastru și violet. 2. Adj. Care are culoarea descrisă mai sus. 3. S. n. Materie colorantă albastru-închis, extrasă din frunzele mai multor plante tropicale sau obținută sintetic din anilină sau din acid antranilic și folosită pentru vopsirea lânii și a bumbacului. 4. S. n. Hârtie-carbon; plombagină. [Var.: indigóu s. n.] – Din fr. indigo.

INDIGÓ s.n. 1. Culoare a spectrului solar situată între albastru și violet. 2. (Chim.) Materie colorată de un albastru-violet, care se extrage dintr-o plantă tropicală sau din anilină. ♦ (Impr.) Hârtie-carbon. // adj. Care are culoarea între albastru și violet, ca aceea corespunzătoare din spectrul solar. [< fr., sp. indigo].

INDIGÓ I. s. m. 1. culoare a spectrului solar, între albastru și violet. 2. colorant albastru-violet, care se extrage din indigofere sau din anilină. 3. hârtie-carbon. II. adj. inv., s. n. (de) culoare albastru-violet. (< fr., port. indigo)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

INDIGÓ (< fr., sp.) s. n., adj. invar. 1. S. n. Una dintre culorile fundamentale ale sprectrului luminii, situată între albastru și violet. 2. Adj. Care are culoarea descrisă mai sus. 3. S. n. Colorant albastru-închis, cunoscut încă din Antichitate; era extras din diferite plante aparținând genului Indigofera, originare din India și din Isatis tinctoria, cultivată în Europa. Se prezintă ca o pulbere albastră, cu reflexe arămii, insolubilă în apă și alcool. În prezent, se prepară sintetic din anilină sau din acid antranilic (prima sinteză a i. a fost realizată în 1878 de chimistul german Adolf von Baeyer). Este colorant de cadă, folosit pentru vopsirea lânii, a bumbacului, mătăsii etc. 4. S. n. Hârtie-carbon (v. carbon).

Intrare: indigo (adj.)
indigo2 (adj.inv.) adjectiv invariabil
adjectiv invariabil (I9)
  • indigo

indigo (adj.)

  • 1. Care are culoarea indigo.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: