11 definiții pentru indicator (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INDICATÓR, -OÁRE, indicatori, -oare, adj., s. n., s. m. I. 1. Adj. Care indică, care face cunoscut. II. 1. S. n. Aparat, instrument, dispozitiv care servește la indicarea anumitor mărimi, fenomene, informații etc. ◊ Indicator de pantă = inclinometru. Indicator de acord = ochi magic. 2. S. n. Semnal, simbol etc. care servește la indicarea direcției, distanței sau etapelor unui drum. 3. S. m. Expresie numerică cu ajutorul căreia se caracterizează cantitativ un fenomen social-economic din punctul de vedere al compoziției, structurii, schimbării în timp, al legăturii reciproce cu alte fenomene etc. 4. S. n. Text tipărit care servește ca îndrumător într-un anumit domeniu. Indicator de prețuri. 5. S. m. Substanță cu ajutorul căreia se determină caracterul acid sau bazic al altei substanțe ori sfârșitul unei reacții chimice. – Din fr. indicateur.

INDICATÓR, -OÁRE, indicatori, -oare, adj., s. n., s. m. I. 1. Adj. Care indică, care face cunoscut. II. 1. S. n. Aparat, instrument, dispozitiv care servește la indicarea anumitor mărimi, fenomene, informații etc. ◊ Indicator de pantă = inclinometru. Indicator de acord = ochi magic. 2. S. n. Semnal, simbol etc. care servește la indicarea direcției, distanței sau etapelor unui drum. 3. S. m. Expresie numerică cu ajutorul căreia se caracterizează cantitativ un fenomen social-economic din punctul de vedere al compoziției, structurii, schimbării în timp, al legăturii reciproce cu alte fenomene etc. 4. S. n. Text tipărit care servește ca îndrumător într-un anumit domeniu. Indicator de prețuri. 5. S. m. Substanță cu ajutorul căreia se determină caracterul acid sau bazic al altei substanțe ori sfârșitul unei reacții chimice. – Din fr. indicateur.

INDICATÓR1, (1) indicatoare, s. n., (2) indicatori, s. m. 1. Aparat care arată valoarea unei mărimi măsurate. Ar trebui să trecem pe la cabina de comandă să verificăm indicatoarele. SEBASTIAN, T. 94. ♦ Obiect (jalon, săgeată etc.) care servește pentru a indica direcția, etapele, distanța unui drum. Indicator de drum. Indicator kilometric. ♦ Text tipărit, carte sau broșură (cu planșe, tabele etc.) care servește ca îndrumător. Indicator de prețuri. Indicator al străzilor din Capitală. 2. Substanță cu ajutorul căreia se determină sfîrșitul unei reacții chimice sau se stabilește dacă o substanță are un caracter acid sau bazic.

INDICATÓR, -OÁRE adj. Care indică, care face cunoscut. // s.n. 1. Aparat care arată valoarea unei mărimi măsurate. 2. Semn de indicare a direcției, a distanței pe un drum etc. 3. Lucrare folosită ca îndrumător. // s.m. Substanță care, printr-o modificare a culorii sale, indică caracterul acid sau bazic al altei substanțe. // s.f. (Mat.) Curbă auxiliară care ajută la studiul curbelor și al suprafețelor. [Cf. fr. indicateur].

INDICATÓR, -OÁRE I. adj. care indică, face cunoscut. II. s. n. 1. aparat, instrument, element care arată valoarea unei mărimi măsurate. 2. panou de semnalizare a direcției, a distanței pe un drum etc. 3. lucrare ca îndrumător. III. s. m. 1. expresie numerică ce caracterizează cantitativ un fenomen sau proces, ori îi definește evoluția. 2. substanță care, printr-o modificare a culorii sale, indică caracterul acid sau bazic al altei substanțe. 3. plantă care, prin prezența sau absența sa într-un ecosistem, indică caracterul sau intensitatea acestuia. IV. s. f. (mat.) curbă auxiliară care ajută la studiul curbelor și al suprafețelor. (< fr. indicateur)

INDICATÓR3 ~i m. 1) chim. Substanță care, prin schimbarea culorii, semnalează caracterul acid sau bazic al altei substanțe ori sfârșitul unei reacții chimice. 2) Expresie numerică ce caracterizează din punct de vedere cantitativ un fenomen social-economic. /<fr. indicateur

indicator m. cel ce indică. ║ n. 1. cărticică de informațiuni: indicatorul căilor ferate; 2. aparat ce servă a indica munca efectuată sau starea de tensiune a aburilor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

indicatór2 (număr, substanță) s. m., pl. indicatóri

indicatór (expresie numerică, substanță) s. m., pl. indicatóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INDICATÓR adj., s. 1. adj. îndrumător, (rar) indicativ. (Un semnal ~.) 2. s. arătător. (~ la un manometru.) 3. s. coordonator, jalon, reper, semn. (Ca ~ se află un stâlp de piatră.) 4. s. indicator de acord v. ochi magic; indicator de sintonie v. ochi magic. 5. s. indicator radioactiv v. trasor. 6. s. semnal. (~ de circulație.)

INDICATOR adj., s. 1. adj. îndrumător, (rar) indicativ. (Un semnal ~.) 2. s. arătător. (~ la un manometru.) 3. s. jalon, reper, semn. (Ca ~ se află un stîlp de piatră.) 4. s. semnal. (~ de circulație.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

INDICATÓR, -OÁRE (<fr.) adj., subst. I. Adj. Care indică. II. 1. S. n. Instrument, dispozitiv sau element al unui sistem tehnic care indică valoarea unei mărimi (ex. i. de nivel, i. de presiune etc.). ◊ (TELEC.) I. de acord (sau de sintonie) = ochi magic. 2. S. n. Inscripție, simbol sau semnal care atrage atenția sau care dă anumite indicații (ex. i. de circulație). 3. S. m. (CHIM.) Substanță folosită în analiza volumetrică pentru determinarea punctului de echivalență în reacțiile de neutralizare și pentru determinarea practică a pH-ului unei soluții. 4. S. m. (EC.) Expresie numerică cu ajutorul căreia se caracterizează un fenomen social-economic din punct de vedere al compoziției, structurii, lui în timp (creșterii sau descreșterii), al legăturii lui reciproce cu alte fenomene etc. Poate fi exprimat în unități de măsură naturale, natural-convenționale și monetare, în mărime absolută, relativă și medie. ◊ I. statistic exprimă numeric un rezultat efectiv al unui proces. 5. S. n. (BOT.) Specie caracteristică unui climat, sol sau altor condiții de mediu dintr-o anumită regiune sau dintr-un anumit habitat. III. S. f. (MAT.) Curbă auxiliară care ajută la studiul curbelor și al suprafețelor. IV. S. n. Indicatorul unei mulțimi = funcție definită pe o mulțime ce include mulțimea dată și care ia valoarea unu pentru elementele mulțimii date și valoarea zero pentru elementele ce nu-i aparțin ei; funcție caracteristică. ◊ Indicatorul lui Euler = numărul numerelor prime mai mici decât un număr dat și prime cu acesta. Se mai numește și funcția lui Euler. Simbol: φ (n). De ex. φ (10) = 4, φ(1) = 1, φ (17) = 16.

Intrare: indicator (s.m.)
indicator2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indicator
  • indicatorul
  • indicatoru‑
plural
  • indicatori
  • indicatorii
genitiv-dativ singular
  • indicator
  • indicatorului
plural
  • indicatori
  • indicatorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

indicator (s.m.)

  • 1. Expresie numerică cu ajutorul căreia se caracterizează cantitativ un fenomen social-economic din punctul de vedere al compoziției, structurii, schimbării în timp, al legăturii reciproce cu alte fenomene etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 2. Substanță cu ajutorul căreia se determină caracterul acid sau bazic al altei substanțe ori sfârșitul unei reacții chimice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 3. Plantă care, prin prezența sau absența sa într-un ecosistem, indică caracterul sau intensitatea acestuia.
    surse: MDN '00

etimologie: