4 definiții pentru incoativ (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INCOATÍV, -Ă, incoativi, -e, adj., s. n. (Verb) Care exprimă începutul unei acțiuni. [Pr.: -co-a-] – Din fr. inchoatif, lat. inchoativus.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

incoatív2 (-co-a-) s. n., pl. incoatíve

Intrare: incoativ (s.n.)
incoativ2 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: in-co-a-tiv info
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incoativ
  • incoativul
  • incoativu‑
plural
  • incoative
  • incoativele
genitiv-dativ singular
  • incoativ
  • incoativului
plural
  • incoative
  • incoativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

incoativ

  • 1. (Verb) Care exprimă începutul unei acțiuni.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: silitor

etimologie: