6 definiții pentru incitativ


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INCITATÍV, -Ă, incitativi, -e, adj. (Rar) Incitant. – Din fr. incitatif.

INCITATÍV, -Ă, incitativi, -e, adj. (Rar) Incitant. – Din fr. incitatif.

incitativ, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr incitatif] (Rar) Incitant.

INCITATÍV, -Ă adj. (Rar) Incitator. [Cf. it. incitativo].

INCITATÍV, -Ă adj. incitant. (< fr. incitatif)

incitatív, -ă adj. Provocator ◊ „[Scaunul electric] stă pașnic și candid în vitrina expoziției Westinghouse, cu brațele desfăcute incitativ spre stradă.” Gaz. lit. 1 III 62 p. 5 (cf. it. incitativo, fr. incitatif; DN3, DEX-S)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

incitatív s. m., adj. m., pl. incitatívi; f. sg. incitatívă, pl. incitatíve

Intrare: incitativ
incitativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incitativ
  • incitativul
  • incitativu‑
  • incitati
  • incitativa
plural
  • incitativi
  • incitativii
  • incitative
  • incitativele
genitiv-dativ singular
  • incitativ
  • incitativului
  • incitative
  • incitativei
plural
  • incitativi
  • incitativilor
  • incitative
  • incitativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

incitativ

etimologie: