15 definiții pentru incertitudine


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

incertitudine sf [At: RALEA, E. O. 189 / Pl: ~ni / E: lat incertitudo, -inis, fr incertitude, it incertitudine] (Îoc certitudine) 1 Lucru îndoielnic, nesigur. 2 Lipsă de certitudine Si: ezitare, îndoială, nesiguranță.

INCERTITÚDINE, incertitudini, s. f. Lipsă de certitudine; nesiguranță, îndoială, ezitare. – Din fr. incertitude, lat. incertitudo, -inis.

INCERTITÚDINE, incertitudini, s. f. Lipsă de certitudine; nesiguranță, îndoială, ezitare. – Din fr. incertitude, lat. incertitudo, -inis.

INCERTITÚDINE, incertitudini, s. f. Îndoială, nesiguranță.

INCERTITÚDINE s.f. Lipsă de certitudine; nesiguranță, îndoială. [Cf. fr. incertitude].

INCERTITÚDINE s. f. lipsă de certitudine; nesiguranță, îndoială. (< fr. incertitude, lat. incertitudo)

INCERTITÚDINE ~i f. 1) Lipsă de certitudine; îndoială; nesiguranță. 2) Situație incertă. 3) Lucru incert. 4) Stare a unei persoane lipsite de siguranță, de hotărâre. /<lat. incertitudo, ~inis, fr. incertitude

incertitudine f. 1. lipsă de certitudine; 2. starea unei persoane nesigure.

*incertitúdine f. (d. certitudine; fr. incertitude). Starea omuluĭ nesigur, nehotărît: a fi în incertitudine. Nesiguranță, lipsă de certitudine: incertitudinea uneĭ informațiunĭ. Variabilitate: incertitudinea soarteĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

incertitúdine s. f., g.-d. art. incertitúdinii; pl. incertitúdini

incertitúdine s. f. → certitudine


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INCERTITÚDINE s. v. îndoială.

INCERTITUDINE s. dubiu, îndoială, neîncredere, nesiguranță, rezervă, scepticism, șovăială, șovăire, (astăzi rar) necredință, (înv.) aporie, îndoință. (Domnea o stare de ~.)

Incertitudine ≠ certitudine, încredere, siguranță


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

INCERTITUDINE. Subst. Incertitudine, nesiguranță, îndoială, îndoire (înv.), neîncredere, dubiu, semn de întrebare (fig.), ambiguitate (livr.). Ezitare, șovăire, șovăială (fig.), nehotărîre, codire, codeală. Oscilație (fig.), oscilare (fig.), fluctuație, inconsecvență, inconstanță, neconsecvență (rar), nestatornicie, instabilitate, nestabilitate. Presupunere, supoziție. Bănuială, bănuire, suspiciune. Eventualitate, probabilitate. Adj. Incert, nesigur, îndoielnic, îndoios (rar), problematic, dubios, discutabil, posibil. Neclar, confuz, vag, nedeslușit, nedefinit, imprecis, nelămurit, ambiguu (livr.), echivoc, în doi peri. Ezitant, șovăitor (fig.), șovăielnic (fig.), șovăit (rar), șovăind (rar), indecis, nehotărît, oscilant (fig.), schimbător, capricios, schimbător ca vremea, fluctuant, inconsecvent, nestatornic, instabil, nestabil, inconstant, neconsecvent (rar). Bănuitor, neîncrezător, suspicios, Eventual, probabil. Vb. A fi nesigur, a se îndoi, a sta la îndoială, a pune la îndoială, a cădea la îndoială, a fi în dubiu. A ezita, a șovăi (fig.), a sta în cumpănă, a nu spune (zice) nici da, nici ba, a se codi, a pregeta, a fi nehotărît, a fi schimbător, a oscila (fig.). A avea rezerve, a sta pe gînduri, a nu se încumeta, a nu îndrăzni, a ocoli, a evita, a eluda, a sta deoparte. Adv. (În mod) incert, nesigur, îndoielnic; eventual, probabil. Sub semn întrebare. Fără siguranță, fără încredere. Nici în car, nici în căruță (nici în teleguță). V. neclaritate, nehotărîre, oscilare, suspiciune.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

INCERTITÚDINE (< fr., lat.) Nesiguranță, îndoială, ezitare. ◊ (FIZ.) Relații de i. (sau de nedeterminare) = formule care exprimă imposibilitatea măsurii simultane, cu erori nule, a anumitor perechi de mărimi fizice (ex. poziția – impulsul; energia – timpul) caracteristice unei microparticule; sunt relații fundamentale în mecanica cuantică, formulate de W. Heisenberg (1927).

Intrare: incertitudine
incertitudine substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incertitudine
  • incertitudinea
plural
  • incertitudini
  • incertitudinile
genitiv-dativ singular
  • incertitudini
  • incertitudinii
plural
  • incertitudini
  • incertitudinilor
vocativ singular
plural

incertitudine

etimologie: